Infinitul este prezent peste tot in viata noastra in
teologie infinitul apare in concepte precum “absolut“, in filozofie, infinitul se refera la spatiu si
timp in matematica, infinitul este deseori folosit ca numar etc.
In imaginatia omului de rand ,,infinitul‘‘ nu este folosit ca un instrument conceptual
ci este folosit pentru a descrie ceva foarte mare sau lung (ceva care merge la
nesfarsit, interval infinit
de timp) dar care totusi are limite. Pentru ,,pamanteni‘‘ notiunea de infinit
este prea mare pentru cutia lor craniana si incearca sa cuprinda cumva infinitul inventand
zei care sa ne raspunda la nedumeririle despre lumea in care traim, sa ofere
justificare pentru tot ce se intampla in jur.
Matematica este o stiinta exacta dar o parte a ei
foloseste marimile incomensurabile, asta insemnand ca rezultatul unui calcul
este aproximat. Diagonala patratului (aici apare irationalul radical din doi) o
vedem fizic pe hatie desenata dar nu putem sti exact cat masoara. Lungimea
cercului si diametrul sau sunt marimi incomensurabile (nu pot gasi o unitate de
masura, oricat de mica ar fi ea, care sa intre de un numar intreg de ori atat
in lungime cat si in diametru).
Depasind limitele pamantului si iesind in spatiu
infinitul isi pierde notiunea de concept si se transforma in ceva real care ne
sperie : un univers fara limite guvernat de niste forte necunoscute. Sa
observat cum lumina stelelor se curbeaza in apropierea soarelui in timpul unei
eclipse solare de aici deducem ca spatiul este curbat. Acum daca spatiul este
curbat, atunci geometria intregului univers devine mult mai interesanta. Teoriile
de pana atunci le bagam in sertar si elaboram unele noi. Planete nu mai graviteaza
in jurul soarelui ci au o traiectorie in linie dreapta. Trebuie luat in discutie
si formele planetelor intr-un spatiu curbat si ajungem la teoria pamantului
plat. Faptul ca Soarele si Luna sunt rotunde (le vedem rotunde intr-un spatiu
curbat) nu inseamna automat ca si Pamintul trebuie sa fie la fel. Argumentele construite prin generalizare nu
sunt bune decit daca avem motiv solid sa consideram ca generalizarea e valabila.
Teoria
pamantului plat.
Se crede ca Polul Nord e localizat in centrul Pamantului
si Antarctica e dincolo de marginea planetei
noastre. Ceea ce oamenii cred ca e cel mai sudic continent e de fapt un zid de
gheata care inconjoara Pamantul. Acest zid de gheata are o inaltime de 50 de
metri si functioneaza ca un dig impotriva apelor.
In ciuda imaginilor simbolice cu exploratori care isi
infig steagurile triumfatori in gheata Polului Sud, Antartica este singurul loc
de pe Glob care nu apartine niciunui stat si nu a fost niciodata colonizata sau
populata de eschimosi iar pe de alta parte Polul Nord prezinta interes politic
si social din partea multor state cu toate ca e format doar din gheata. Peste
patru milioane de oameni traiesc la Polul Nord, atat in sate, cat si in orase.
Ca o curiozitate aproximativ 90% din populatia
intregii planete locuieste in emisfera nordica.
Pamantul cu forma sferica
si cu o miscare de rotatie in jurul axei si o miscare de revolutie in jurul
soarelui nu a trecut de stadiul de teorie. Ganditi-va, Pamantul este un corp
solid, ce se invarteste in jurul axei impreuna cu un mediu gazos cu 1674,397
km/h. Curenti de aer care se misca in sensul invers rotatiei pamantului,
uragane , musoni cum ii explicam? Bineinteles ca exista o teorie sau mai multe.
Omenirea a fost de multa
vreme fascinata de posibilitatea calatoriei prin spatiu. Dar intr-un univers
infinit trebuie sa ne punem intrebarea cat de departe putem, de fapt, sa calatorim.
Incepand cu altitudinea de 1.500 de kilometri si pana la aproximativ 40.000 de
kilometri deasupra Pamantului, exista o zona plina de radiatii, denumita
centura Van Allen. Fiecare misiune spatiala, cu oameni la bord, atat din
Statele Unite, cat si din URSS, din 1961 pana in prezent, a avut loc sub acest
camp de radiatii.
Pentru a testa ,,terenul‘‘ in 1960, 19 august.
Doi „caini spatiali“ sovietici, Belka si Strelka, au petrecut o zi intreaga in
spatiu, in timpul unui zbor orbital la o altitudine de 380 km, la bordul
vehiculului Korabl-Sputnik 2 (Sputnik 5). Ei au fost insotiti de un iepure, 42
de soareci, doi sobolani, un numar oarecare de muste si cateva plante si
ciuperci. „Toata lumea“ a supravietuit experientei spatiale si s-a intors cu
bine pe Pamant. In 1998, nava Space Shuttle a zburat pana la o
altitudine de 500 de kilometri, una dintre cele mai inalte altitudini atinse
vreodata de o expeditie cu echipaj uman. In cazul satelitilor artificiali orbita poate fi joasa
la numai 160 km, in timp ce altele pot fi la peste 36 000 km.
Noi nu suntem siguri daca universul (sau multiversul)
are un sfarsit sau de fapt un inceput. Poate ca el a fost mereu aici si va fi intotdeauna.
Un lucru pe care il stim cu certitudine este faptul ca existam. Cum existam, unde existam, cand incepem sa existam,
cand incetam sa existam sunt intrebari la care inca mai cautam raspusuri.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen