Freitag, 2. Oktober 2015

Nemurirea ...

    Turritopsis dohrnii, numita si meduza nemuritoare, este o specie de meduza mica, biologic nemuritoare, intalnita in Marea Mediterana si in apele Japoniei. Este unicul caz confirmat cunoscut de un animal capabil sa se reintoarca complet pana la stadiul de imaturitate sexuala, dupa ce a atins stadiul de maturitate sexuala. Se naste creste dar apoi cand intampina un mediu cu stres sau un atac inverseaza procesul de imbatranie pana cand e un mic polip iar. Are incredibila abilitate de a-si schimba propriile celule si realizeaza acest lucru prin procesul de dezvoltare celulara de transdiferentiere, care altereaza starea diferentiata a celulelor si le transforma in noi tipuri de celule. Unii spun ca este ca un fluture care se tranforma iar in omida care apoi creste iar intr-un fluture sau o gaina care devine un ou ce eclozeaza alta gaina.
     Tardigrada este un micro animal descoperit in 1773, cu lungime de la 0.1 mm pana la 1.5 mm. Cel mai impresionant aspect la Tardigrada, pe langa aspectul bizar de extraterestru, este abilitatea de supravietuire in cele mai dificile medii de viata: intre temperaturi de –272 °C si 150 °C, la presiuni de sase ori mai mari decat presiunea din cele mai adanci oceane de pe Terra, rezistenta la radiatii de sute de ori mai mari decat cele suportate de om, rezistenta in vacuumul din spatiu, este primul animal care poate supravietui in cosmos, pot supravietui fara apa si fara aer mai mult de 30 de ani, pot supravietui dupa ce au pierdut apa peste 97% din cantitatea normala.
    Broastele Testoase nu imbatranesc niciodata. Cercetarile au dovedit ca organele interne ale broastei testoase, aflata chiar si la o varsta inaintata, prezinta aceleasi caracteristici cu cele ale uneia tinere. Ele nu mor de batranete, le rapun bolile, iar de cele mai multe ori sfarsesc din lipsa de hrana, intrucat la o varsta inaintata nu se mai obosesc sa-si caute de mancare.
    Omul cauta nemurirea inca de la inceputul timpurilor, inca de cand si-a dat seama ca viata pe pamant nu e vesnica. De-a lungul timpului, alchimisti, filosofi, vrajitori si cititori in stele si-au dedicat viata in cautarea „elixirul tineretii vesnice”. In zilele noastre, doar termenii s-au schimbat, se vorbeste despre „medicina regenerativa”, „bioinginerie medicala”, „gerontologie”, dar scopul este acelasi : nemurirea.
    Cercetatorii sustin ca imbatranirea este un proces reversibil, vindecabil si, in urma unor tratamente, oamenii vor trai mult mai mult. Aceste tratamente vor consta in terapii cu celule stem, printr-o substitutie a celulelor imbatranite cu unele „noi”, simultan cu terapii genetice prin care sa se modifice ADN-ul. Ceea ce este unicat despre celule stem este capabilitatea lor de a face alte tipuri de celule. Cand celulele stem se impart ele pot face mai multe celule stem sau mai multe alte tipuri de celule. Organismul uman contine sute de tipuri diferite de celule care sunt importante pentru sanatatea noastra de zi cu zi.
    Pentru a ne face o idee in legatura cu imensa complexitate a unei celule, sa ne gandim ca fiecare celula este alcatuita din bilioane de unitati mult mai mici numite molecule. Prin urmare, imaginati-va ce sarcina descurajatoare este aceea de a incerca prelungirea duratei de viata a omului prin mijloace biologice! Aceasta ar necesita nu numai o intelegere profunda a elementelor care stau la baza vietii, ci si capacitatea de a manipula aceste elemente! Elementele de baza ale limbajului ADN-ului, adica „literele“ acestuia, sunt niste componente chimice numite baze. Exista patru tipuri de baze: timina, adenina, guanina si citozina, abreviate de obicei cu literele T, A, G si C. Imaginati-va aceste patru baze ca pe niste litere ale unui alfabet format doar din patru litere. La fel cum punem literele alfabetului nostru intr-o anumita ordine pentru a forma cuvinte care au sens, si bazele A, T, G si C din care sunt formate genele noastre sunt asezate intr-o anumita ordine formand ,,cuvinte‘‘ din trei litere, pe care mecanismul celulei le poate intelege. La randul lor, „cuvintele“ genetice formeaza „propozitii“ care ii spun celulei cum sa produca o anumita proteina. Ordinea in care sunt asezate literele ADN-ului stabileste daca proteina va functiona ca o enzima care ne ajuta sa digeram supa pe care o mancam sau ca un anticorp care ne apara de o infectie sau ca oricare dintre miile de proteine ce se gasesc in corpul nostru.
    Celule stem le mostenim toti, dar din generatie in generatie, prin erori de educatie, alimentatie si gindire, acestea si-au pierdut obisnuinta de a mai regenera memoria celulara neexersata si ea se atrofiaza cu trecerea timpului si ... imbatranim. Tot ce trebuie sa facem este sa antrenam creierul prin autosugestie ca sa aminteasca corpului de ce e in stare in loc sa ne ,,indopam‘‘ cu medicamente sau substitutia celulelor imbatranite. Dar indiferent de progresul medicinei sau al tehnologiei, in final viata noastra tot ajunge la inevitabilul sfarsit.

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen