Mittwoch, 16. Dezember 2015

Era crestina si Teoria Timpului Fantoma

     In timpurile trecute era obiceiul sa se dateze evenimentele dupa perioada imparatului domnitor. Cum un imparat urma dupa altul, unii traind cateva luni, unii cativa ani, altii multi ani, firul istoriei era intotdeauna in pericol de a se incalci. Astfel lucrurile au continuat cu putin efort de a aranja o cronologie exacta a istoriei umane pana in secolul al VI e.n., cand calugarul Dionysius Exiguus, cunoscut si sub numele de Dionisie Scitul, care traia la Roma si era originar din Scitia Minor (Dobrogea noastra), a prezentat metoda actuala de socotire, numita calendarul crestin. Ea marcheaza inceputul erei crestine cu nasterea lui Jesus, socotita ca 1 ianuarie.
     Cronologia propusa de Dionisie nu a fost admisa dintr-o data. Prima mentiune oficiala despre nasterea lui Jesus a aparut in documentele bisericesti abia peste doua secole dupa Dionisie, prin anul 742 e.n. Aceasta noua era s-a raspandit lent. Initial a fost folosita in sec. VII la datarea unor documente din Anglia si in cancelariile din Franta. In anul 800 regele francilor, Carol cel Mare, impune adoptarea erei crestine In Europa Occidentala, iar in Roma papala reforma s-a realizat in secolul X (cand se instituie si termenul de "milesim", pentru anii erei noastre).

     Din cauza multelor neconcordante in cronologia exacta a erei crestine (e.n.) a aparut o teorie a Timpului Fantoma. O teorie a timpului fantoma mai specifica vine din partea a doi teoreticieni ai conspiratiei germani, Heribert Illig si Hans-Ulrich Niemitz, care cred ca actualul calendar a fost expandat cu 297 de ani printr-o serie de erori si actiuni deliberate ale Bisericii Catolice. Potrivit lui Illig si Niemitz, atunci cand ne gandim ca anul este 2015, de fapt este doar 1718. Pentru ca orice teorie trebuie argumentata, cei doi au pus cap la cap numeroase lacune ale istoriei. Teoria timpului fantoma se bazeaza pe o lipsa de dovezi arheologice si documente pentru ultimele secole din primul mileniu(perioada 614-911). Se crede ca aceste secole nu au avut loc. Istoria explica aceasta lipsa drept Evul Mediu European cand s-a inregistrat, de fapt, foarte putina activitate in constructii si literatura. Se neaga existenta lui Carol cel Mare (Charlemagne), care este piesa centrala a dovezilor existente din acea perioada, ca pe o inscenare creata de biserica pentru a explica existenta falselor secole.
     Sistemul calendaristic pe care il folosim astazi se numeste calendar Gregorian, care specifica prezenta unui an bisect la fiecare patru ani, cu exceptia anilor divizibili la 100, insa incluzand si anii divizibili la 400. Adoptarea sa in 1582 a fost in mare motivata de nevoia de a tine Pastele in locul corect in calendar, ceva ce era important pentru Biserica, dar care a deviat cu 10 zile folosind precedentul sistem calendaristic Iulian. Sistemul Iulian avea un an bisect la fiecare patru ani, fara exceptii, deci era mai putin corect. Corectia a fost ordonata de Papa Gregoriu al XIII-lea si a fost facuta trecand de la data de 4 octombrie 1582 la 15 octombrie 1582 si continuand din acel punct cu metoda gregoriana.
     Illig, uitandu-se la cei 1582 de ani si numarand anii bisecti, a descoperit ca eroarea de 10 zile era prea mica si ca eroarea reala era de treisprezece zile. Illig s-a putut gandi la o singura explicatie privind motivele pentru care astronomii Papei au ajuns la o eroare care era prea mica: numarul real de secole care au existat era mai mic decat Papa a lasat sa se creada.
     Hans-Ulrich Niemitz, a continuat ideea initiata de Illig si astfel a realizat o lucrare prin care explica adevaratul motiv al timpului inexistent din istorie. Imparatul Sfantului Imperiu Roman, Otto al III-lea, mana-n mana cu Papa Silvestru al-II-lea au „dat pe repede inainte” calendarul occidental, pentru a celebra sfarsitul primului mileniu cu 297 de ani mai devreme. Otto si complicele sau ar fi „umplut” acest gol de trei secole cu evenimente istorice extrem de interesante, dar complet imaginare. In conditiile in care oamenii din acea perioada nu detineau ceasuri, timpul era o unitate de masura extrem de volatila. In acest fel, o perioada de aproximativ 300 de ani a fost adaugata in calendar si pe langa aceasta si evenimente istorice importante, care in realitate nu s-ar fi petrecut niciodata.
     Orchestratorii acestei mari falsificari ar fi Imparatul bizantin Constantin al VII-lea (905-959), Imparatul Sf. Imperiu Roman, Otto al-III-lea (980-1002) si Papa Silvestru al II-lea (946-1003). Motivatia a fost ca Otto al III-lea a dorit sa fie vazut precum succesorul lui Jesus pe Pamant, motiv pentru care a recurs la numeroase falsuri și minciuni.
     Exista vreun mod in care putem da inapoi istoria reala fizica pentru a o alinia cu istoria calendaristica inregistrata? Este vreun mod pentru a dovedi ca un eveniment semnalat in cartile de istorie ca s-a petrecut in anul 300, chiar s-a intamplat acum 1700 si ceva ani?Nu prea! Datarea radiometrica ne poate oferi varstele multor tipuri de obiecte care sunt asociate cu evenimentele istorice: batalii, funeralii, proiecte de constructii. Alte evenimente, precum eclipsele sau vizitele lui Halley sau ale altor comete, au fost inregistrate de multi astronomi. Dar atat ne poate oferi stinta, mai departe trebuie sa avem ,,credinta‘‘ in carturari si astronomi si incredere in acuratetea datelor pe care acestia le-au consemnat.

Concluzie :
Exemplul de Timp Fantoma : Un dictat venit de la Bruxelles in 2007 a interzis mentionarea in manualele noastre scolare orice istorie inainte de 106 e.n., pretinzand ca “inainte de 106 e.n. romanii nu au existat‘‘, deci nu am avut atunci istorie, istoria noastra incepand in 106 e.n. 

Montag, 7. Dezember 2015

Religia ... Comunista

     Conform teologiei de stat, regele a cucerit lumea pentru dumnezeu, iar lui dumnezeu i s-a cerut sa ajute in extinderea teritoriilor cucerite si, prin acestea, a suprematiei sale. Din moment ce regele este insusi dumnezeu, sfera divinului si a umanului se contopesc. In trecut dintotdeauna au existat un rege si niste legi civile si biserica cu legile ei divine. De aici, a rezultat, din aceasta dubla putere un permanent conflict de jurisdictie, care a facut imposibila orice politica buna in statele crestine. Si n-am stiut niciodata pana la capat caruia dintre ei, preotului sau printului, trebuie sa ne supunem.

     Comunismul are o istorie straveche. El a fost adoptat de primii crestini intemeind o societate comunista, obligatorie pentru toti adeptii crestini din Israel. Aceasta idee a fost predicata de catre Jesus si implementata de apostoli. Societatea era bazata pe un comunism voluntar in care toti adeptii puneau de bunavoie toate valorile pe care le detineau pentru folosul comun. A fost un caz descris in biblie in care Anania si Safira au fost pedepsiti cu moartea pentru ca nu si-au dat toata averea colectivului, pastrandu-si ceva si pentru zile negere.
     Comunismul este o credinta intr-o lume fara proprietate, cu oameni sanatosi si prosperi, fara diferente de nici un fel, condusi de lideri devotati trup si suflet interesului comun! Cel mai cunoscut principiu al societatii comuniste este: De la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa necesitati. Sintagma a fost luata aproape literal din noul testament.

Asemanarea intre un regim politic totalitar (comunism, fascism) si religie:

-         partid unic si liderul a carui vointa se prezinta drept ,,vointa oficiala”
-         fiecare secta in parte se crede unica detinatoare a ,,adevarul absolut‘‘si  implinesc ,,vointa divina‘‘

-         existenta unei ideologii oficiale, care exclude orice alta ideologie
          concurenta
-         existenta unei doctrine oficiale, care exclude orice alta doctrina 
          concurenta

-         monopolul partidului stat asupra mijloacelor de informare si comunicare in masa
-         monopolul religiei asupra detinerii ,,adevarului‘‘ (adevarurile din biblie sunt demonstrate ... tot cu biblia)

-         existenta unui aparat politienesc cu scopul precis de anihilare a oricarei deviatii sau o rezistenta la opresiune
-         existenta unui sistem de santaj (blesteme, excomunicare) cu scopul mentinerii unitatii turmei

-         planificarea economica si controlul puterii asupra initiativei economice.
-         indoctrinarea copiilor obtinand controlul acestora la la maturitate

     Trebuie remarcat faptul ca sistemele totalitare au un sistem foarte elaborat de activitati ritualice si detin simboluri imaginative. Intre simbolurile care au stat la baza formarii miscarii comuniste in sine, se numara in primul rand imnul, cel care a dat legitimitate miscarii muncitoreasti. Alaturi de imn a stat dintotdeauna steagul rosu. Pe langa aceste doua simboluri au fost preluate si simboluri din simbolistica politica anterioara, printre care amintim soarele, semn al cunoasterii si sperantei, graul ca simbol al prosperitatii si fumul uzinelor si secera si ciocanul ca simbol al avantului economic. Cel mai important instrument folosit de regimul comunist de propagare si revendicare a adeziunii si credintei, a fost acela de a sarbatori. Aceste celebrari, cuprinzand un spectru larg de evenimente, de la Conventiile partidului, pana la chemarile adresate tineretului pentru a cinsti tara. Dupa cum in serviciul divin crestin de o mare importanta sunt rostirea rugaciunilor adresate lui (dumne)Zeu, in comunism slujba continea juramantul, slavirea conducatorului iubit si intonarea imnelor nationale.  In organizarea ierarhica a partidului comunist a fost realizata o corelatie in modul de organizare din biserica. Astfel, cu cat era mai inalta pozitia in interiorul organizatiei, cu atat mai mare era gradul de sfintenie pe care persoana respectiva il atingea. Mai mult spus, persoana umana, oricat de obisnuita, dobandea insusirile postului pe care il ocupa.
     In comunism ideologia se transforma in dogma. Partidul este transformat in Mesia, insa, pentru a-si putea implini rolul mantuitor el trebuie sa preia puterea. Doctrina comunista se adreseaza unei mase, in intelesul sau sociologic, si nu asteapta un alt raspuns decat cel de supunere. Neincrederea si teama devin general valabile. Cel care va denunta cel mai mult va avea cele mai mari sanse sa scape de a fi denuntat la randul sau. Nu conteaza vina pentru ca oricine, chiar nevinovat, odata intrat in morisca arestarii, nu va putea scapa.
     In Romania comunista perioada minima de incarcerare era de 3 ani. Cel care nu facuse nimic si nu putea fi acuzat de nimic, era oricum condamnat, in virtutea faptului ca a intrat in jocul de iele al revolutiei proletare.

   Comunismul ne-a impins spre omul nou, multilateral dezvoltat, apt sa cladeasca acea societate pefecta, fericit in momentul in care a ajuns sa traiasca acolo.  In viziunea comunismului societatea nu are decat o finalitate : ,,aceea de a le procura membrilor sai ce mai mare suma de fericire posibila‘‘. Daca punerea in comun a bunurilor si obligarea celor lenesi sa munceasca anunta o era noua, esentialul proiectului  consta in suprimarea mostenirii, a banilor si a comertului.

      Comunismul ca orice religie, in momentul in care avand destula putere, se impune in viata tuturor, ajunge sa controleze, si orice opinie divergenta este penalizata, orice actiune care nu se incadreaza in sistemul de valori comunist este blamata si pedepsita.

Dienstag, 1. Dezember 2015

Privarea de hrana(postul)

 Oamenii recurg la privarea de hrana cel mai adesea din considerente religioase (postul). Acesta este al patrulea din cei cinci stalpi ai Islamului. Budistii considera ca este un mijloc de a ne exersa capacitatea de autocontrol al fiintei si de a ne abtine de la mancare dupa masa de pranz. Unii dintre crestini privesc posturile alimentare intermitente ca pe o modalitate de a fi mai aproape de (dumne)Zeu.

     Multi dintre oamenii de stiinta care studiaza efectele auto-infometarii au ajuns la concluzia ca aceasta ar putea reduce, de asemenea, riscul de aparitie a cancerului, poate oferi protectie impotriva diabetului zaharat si a bolilor de inima, ajuta la controlul astmului bronsic si este chiar suficient pentru a intarzia aparitia bolii Parkinson si a dementei. Mecanismele de adaptare ale organismului recurg la utilizarea treptata a lipidelor stocate in organism, iar ficatul produce "corpi cetonici". Corpii cetonici sunt molecule scurte care rezulta din oxidarea in exces a acizilor grasi. Acestea pot fi utilizate de catre creier drept combustibil si ii intensifica activitatea incepand sa lucreze mai intens.
     In mod normal organismul are capacitatea de a se detoxifia singur, insa o dieta bogata in carne si slaba in legume si fructe ingreuneaza aceasta functie naturala a lui. Atunci cand exista un astfel de dezechilibru, reziduriile se acumuleaza in organism ducand la o functionare necorespunzatoare. Fructele si legumele au un numar mai mic de calorii, iar consumul lor timp indelungat, pe langa detoxifiere, poate ajuta la scaparea de kilogramele in plus. De asemenea, pentru ca aportul de calorii scade, organismul este fortat sa consume din depozitele de grasimi pentru a-si asigura necesarul zilnic. Prin infometare alternativa organismul declanseaza si o procedura prin care proteinele pe care le produce ajuta la regenerarea sistemului. De exemplu, atunci cand suntem bolnavi, pofta de mancare ni se taie. Explicatia pentru acest fenomen este ca organismul isi canalizeaza energia alocata sistemului digestiv catre sistemul imunitar pentru a se vindeca. In timpul auto-infometarii corpul intra in acelasi tip de ciclu de dezintoxicare in care se afla in mod normal in timpul somnului.
      Din vremuri stravechi, oamenii au observat ca, atunci cand ei acorda prea multa atentie placerii de a minca, dincolo de necesitatea stricta de a se hrani pentru a face fata eforturilor zilnice si ajungind la excese periculoase, ei se expun riscurilor de imbolnavire.
     In opinia bisericii postul (privarea de hrana) este de origine si instituire divina, de aceea il gasim practicat din vremuri stravechi, intalnindu-l aproape in toate religiile si la toate popoarele. Biserica motiveaza ca aceasta retinere de la mancari si bauturi trebuie insa insotita si de retinerea de la ganduri, pofte, patimi si fapte rele, ceea ce inseamna ca postul trupesc trebuie sa fie insotit de post sufletesc.
     Adevaratul post crestin inseamna sa renunti la ceva ,,lumesc” pentru a te putea concentra pe rugaciune, pe relatia cu (dumne)Zeu. Primii crestini obisnuiau sa renunte la mancare, considerand ca spiritul este mai puternic atunci cand trupul este slabit.  Postul nu ar trebui sa fie considerat nici o un fel de dieta. Nu ar trebui sa postim ca sa slabim, ci ca sa ne obtinem o relatie mai profunda cu (dumne)Zeu.
     Interesant este de observat este cum sunt pozitionate posturile mari care au o durata de 6 saptamani : la inceputul iernii si dupa iarna in care alimentatia este bazata pe alimente conservate si de origine animala.

Biserica spune lucruri trasnite :
     Pornind de la constatarea ca cea mai mare parte a credinciosilor contemporani nu respecta toate prescriptiile privitoare la post din cauza conditiilor diferite ale vietii actuale in raport cu cele din trecut, comisia propune ca postul sa devina mai putin aspru, iar durata lui sa fie mai scurta, intrucat o schimbare de acest fel nu contrazice principiile postului si nici nu pericliteaza mantuirea credinciosilor.(!)

Concluzie :
     Apa si alimentele sunt elementele indispensabile unei functionari normale a organismului uman. Noi mancam pentru a ne aproviziona cu vitamine si minerale, care sunt alcatuite din particule, care sunt alcatuite din atomi ...etc. La nivel fundamental, hrana nu reprezinta altceva decat corzi de energie vibrationala.