Freitag, 8. Januar 2016

De ce nu era baia populara in Europa Evului Mediu?

     In Antichitate baile publice erau foarte des intalnite, iar populatia obisnuia sa se spele in mod regulat, intr-un fel sau altul. Lucrurile au luat, insa, cu timpul, o turnura interesanta...
     Chiar daca in secolele IV si V biserica crestina nu interzicea obiceiul spalatului, considerandu-l necesar pentru mentinerea curateniei si a sanatatii, ea condamna folosirea bailor publice pentru placere, in special femeile care vizitau baile publice mixte. De-a lungul timpului au aparut insa tot mai multe restrictii, astfel incat pana la urma crestinilor le-a fost interzis sa faca baie goi, iar biserica a inceput sa nu priveasca cu ochi buni baile ”in exces”. Totul a ajuns la paroxism atunci cand autoritatile bisericii medievale au declarat faptul ca baile publice duc la imoralitate, promiscuitate si boli.

     Aceasta amenintare cu ,,bolile” din partea bisericii era foarte des intalnita. In multe parti ale Europei se credea ca apa poate transmite boli prin porii pielii. Conform unui tratat medical din secolul XVI: ,,Baile incalzesc corpul, dar slabesc organismul si largesc porii. Acesta este motivul pentru care pot fi periculoase si pot provoca diferite boli, inclusiv moartea''. Medicii nu erau ingrijorati numai de bolile transmise prin apa, ei credeau ca, dupa ce porii se largesc apar infectiile iar aerul patrunde mai usor in organism. Drept urmare, obiceiul de a face baie a fost asociat nu numai cu imoralitatea, ci si cu raspandirea bolilor.

     Pentru cei mai multi din clasa de jos, in special pentru barbati, rezultatul a fost ca baia a fost complet uitata. In aceasta perioada oamenii aveau tendinta de a limita igiena personala la spalarea mainilor, a unor parti ale fetei si la clatirea gurii. Se credea ca este periculos sa-ti speli intreaga fata, caci aceasta provoca guturai si slabea vederea. Drept urmare si acest obicei a devenit nepopular. Pe de alta parte aristocratii nu au renuntat complet la deprinderea de a se spala, dar in dorinta lor de a stabili un echilibru intre riscurile imbolnavirii si mirosurile emanate de corp obisnuiau sa faca baie numai de cateva ori pe an.

Un ambasador rus in Franta nota: ,,Maiestatea sa (Louis XIV) pute ca un animal salbatic’’. Rusii nu erau chiar atat de cusurgii legat de baie si de aceea se spalau in mod regulat, ca sa zicem asa, adica cam o data pe luna. Din acest motiv cei mai multi dintre europeni ii considerau perversi. Duhoarea regelui Louis XIV se datora medicului sau care il sfatuise sa faca baie cat mai rar posibil ca sa-si mentina sanatatea. El mai spunea si ca obiceiul de a face baie este unul ingrijorator. Din acest motiv se crede ca regele a facut baie doar de doua ori in viata sa. Un alt specimen din aceasta categorie infioratoare ,,a celor doua bai” a fost regina Isabela I a Spaniei care marturisea ca a facut baie tot numai de doua ori in viata: cand s-a nascut si cand s-a maritat.

     Pentru a gasi o rezolvare la problema ,,boli transmise prin apa/natura imorala a baii” foarte multi aristocrati din Evul Mediu foloseau in loc de baie bucati de panza parfumata cu care isi frecau corpul si utilizau in mod intens parfumuri pentru a-si acoperi duhoarea. Barbatii purtau intre camasa si jiletca saculeti cu ierburi mirositoare, iar femeile apelau la pudre parfumate.
     Surprinzator, aceasta lipsa completa a igienei personale intalnita in majoritatea tarilor din Europa a persistat pana spre mijlocul secolului XIX.

     Ca si cum nu ar fi fost de ajuns faptul ca intreaga populatie din Europa Evului Mediu mirosea intr-un mod dezgustator, strazile oraselor erau acoperite de urina si fecale, caci oamenii aruncau pe strada continutul oalelor de noapte. Iata ce nota un aristrocrat in secolul XVI: ,,Strazile arata ca si un curs de apa rau mirositor’’. El mai spunea si ca era nevoit sa tina la nas o batista parfumata pentru a nu vomita in timp ce circula prin oras. La toate acestea se adauga si obiceiul macelarilor de a taia animalele direct pe strazi, partile nefolosite si sangele ramanand tot acolo. Nu ne putem decat cu greu imagina felul in care oamenii puteau suporta mirosul infect emanat in timpul zilelor toride de vara.

     Tot ce castigase omenirea in Antichitate in privinta igienei, nu doar ca a batut pasul pe loc, dar a facut pasi mari inapoi datorita bisericii. Superstitiile si ignoranta erau la apogeu si nu faceau altceva decat sa alimenteze dezastrul. In aceste conditii, epidemiile de ciuma bubonica, tifos, variola, tuberculoza si holera erau la ele acasa!

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen