Exorcizarea este o practica
straveche despre care se crede ca poate alunga demoni sau a altor entitati
spirituale dintr-o persoana sau loc presupuse a fi posedate. In functie de
credinta exorcistului, aceasta se face provocand entitatea la un juramant,
printr-un ritual complicat sau pur si simplu poruncind entitatii sa plece, in
numele unei puteri superioare. In crestinism ritualul poate fi savarsit numai
de un preot care are de la episcop licenta expresa in acest scop. Licenta de a
savarsi exorcisme trebuie acordata numai preotilor care se disting prin
evlavie, stiinta, prudenta si viata integra. Se cere ca acest exorcist sa actioneze
cu prudenta, respectand cu strictete normele stabilite de biserica.
In 1565, o adolescenta pe nume
Nicole Aubrey a inceput sa simta
dureri fizice ingrozitoare, sa vorbeasca gros si sa refuze mancarea. Mai multi
preoti au incercat sa o exorcizeze, fara niciun folos. Curand, aceasta a
devenit atat de faimoasa incat avea parte zilnic de cate o exorcizare publica, in
fata imensei Catedrale din Laon, unde ”diavolul” ei tinea discursuri politice.
Desi Nicole sustinuse initial
ca era posedata de spiritul bunicului ei, aceasta si-a schimbat povestea dupa
ce atat de multi preoti o vizitasera si devenise o celebritate. Ceea ce e sigur
este ca biserica Catolica a folosit celebritatea lui Nicole pentru a incuraja
pornirile anti-protestante. Diavolul ei vorbea despre faptul ca venise aici, pe
Pamant, pentru a se vari in sufletele protestantilor si a distruge Biserica
Catolica.
Cazul a capatat rapid dimensiuni politice, protestantii
locali insistand ca intreaga poveste a posedarii era o pacaleala si au incercat
sa opreasca exorcizarile. Ei aveau motive intemeiate sa fie sceptici, tinand
cont de faptul ca "Beelzebub" ii
acuza de faptul ca se inhaitasera cu Satana. In mare parte pentru propria-i
siguranta, Nicole a fost transferata la Laon, unde a fost supusa unei serii de
exorcizari publice, cu toata pompa unui ceremonial religios.
In fiecare zi, Nicole era dusa
de la manastirea unde statea la o mare procesiune religioasa in maiestuoasa
Catedrala Notre-Dame de Laon, unde se urca pe un esafod construit special
pentru ea. Acolo, in fata unui public numeros, exorcistul ii ordona ”Printului
Beelzebub” sa vorbeasca, iar Nicole rostea obedienta o predica despre
necazurile pe care protestantii aveau sa le provoace catolicilor Frantei.
Faptul ca un demon, unul
dintre ingerii cazuti ai Satanei, le spunea catolicilor, care ascultau ceea ce in
mare parte voiau sa creada despre protestanti, parea automat sa alimenteze
tensiunile religioase. Printre altele, ”Printul Beelzebub” le spunea ascultatorilor
sai ca protestantii locali furasera o azima de impartasanie, o taiasera si ii
arsesera bucatile. ”Beelzebub” se mai lauda si spunand: ”eu si protestantii mei
incapatanati ii vom face lui Jesus mai mult rau decat i-au facut evreii!”.
In cele din urma, un preot a
reusit s-o exorcizeze pe Nicole - in cadrul unui mare eveniment public,
desigur, si nu se stie nimic despre ce s-a intamplat cu ea dupa. Insa faima ei
a inspirat apoi alte cateva posedari in Franta, dintre care una era un caz
absolut identic, in care o femeie sustinea ca acelasi diavol o posedase si pe
ea si voia sa avertizeze pe toata lumea in legatura cu acei ingrozitori
protestanti satanisti.
Biserica Catolica facea
cunoscute aceste posesii demonice pentru ca pierdea rapid teren politic in fata altor grupuri protestante din
Europa. Este posibil ca popularitatea povestilor cu posedari de astazi sa
serveasca unui scop similar celor dinainte, numai ca astazi nu doar biserica
Catolica este amenintata de protestanti, ci toata crestinatatea este amenintata
de scepticism.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen