Donnerstag, 24. März 2016

E foarte greu de gasit o pisica neagra intr-o camera intunecata

     Gandirea critica presupune, de obicei, o atitudine curioasa sau investigativa. Nu detinem raspunsuri si nu suntem intelepti, ci cautam cu atentie raspunsuri si devenim treptat mai intelepti. Inseamna, in primul rand, sa cautam dovezi si sa tragem concluzii in urma unor rationamente si sa vedem ceea ce e nevoie sa vedem pentru a ne asigura ca ideile noastre despre realitate sunt corecte.
     In drumul nostru de a ,,cauta pisica neagra in bezna‘‘, vom analiza valoare de adevar a unor propozitii. In mod normal ar trebui sa fie simplu: adevarat/fals, fara sa existe vreo divergenta de opinie, dar sa vedem cat de complicate sunt lucrurile. Avem doua concepte: analitic si sintetic.

     Propozitiile analitice sunt cele care se bazeaza doar pe definitia unui concept, fara a-l pune in legatura cu informatiile senzoriale. De exemplu ,,un iepure are cinci picioare’’, propozitie falsa, deoarece contrazice manualul de Zoologie(!), sau ,,pasarile au aripi’’, propozitie evident adevarata. Dupa cum se vede, ratiunea singura poate decide valoarea de adevar a unei astfel de propozitii. Asadar, in cazul propozitiilor analitice nu pot exista divergente de opinie.

     Propozitiile sintetice sunt cele care nu pot fi considerate adevarate sau false doar pe baza ratiunii, in cazul lor fiind nevoie de informatii primite prin simturi pentru a le decide valoarea de adevar. De exemplu ,,ploaia a fost mai calda ca de obicei’’, propozitie pentru care se pot cauta dovezi senzoriale, dar care nu poate fi demonstrata matematic. Asadar, in cazul propozitiilor sintetice pot aparea divergenta de opinii. Cineva poate sa sustina ca propozitia este adevarata/falsa sau sa se abtina de la sustinerea vreunei opinii.
     Pasul urmator ar fi sa ne uitam la dovezile pentru si impotriva propozitiei.
- Daca dovezile pentru depasesc dovezile impotriva, decidem sa sustinem ca propozitia este adevarata.
- Daca dovezile impotriva depasesc dovezile pentru, decidem sa sustinem ca propozitia este falsa.
- Daca dovezile pentru si impotriva sunt echilibrate, decidem sa nu afirmam nimic si, eventual, sa mai cautam dovezi.
 Evident, nu exista criterii obiective pentru a stabili care dovezi au greutate mai mare. Totusi, doi oameni care studiaza o propozitie sintetica in mod rational ar trebui sa ajunga la aceeasi concluzie, iar daca vor sustine opinii contrare, probabil vor admite ca dovezile sunt putine sau slabe.

     Sustinerea unei opinii sprijinite de mai putine dovezi este ,,credinta’’. Propozitia fie ca este falsa, fie ca nu, cel care isi sustine opinia pe baza de credinta nu are motive reale sa o faca. Faptul ca ar putea sa aiba dreptate nu-i justifica ignorarea ratiunii. Opinia sa este doar o presupunere si nu poate fi folosita ca modalitate de descriere a realitatii.

  Daca cineva sustine o opinie pe baza credintei, fie are o agenda ascunsa sau … doar un creier subnutrit iar, in foarte multe dezbateri nu este neaparat incercarea de a gasi un adevar ci aceea de a formula cel putin o opinie. A forma sau a modifica o opinie este rostul retoricii iar opinia nu este cunoastere sau adevar. Si asa incepe … manipularea. Manipularea este un instrument care de-a lungul timpului a avut foarte multe forme si instrumentul a fost continuu perfectionat… (va urma).

Continuarea aici.

Freitag, 4. März 2016

Einstein si teoria lui ...

     Tot mai des in ultimii ani apare cate cineva care pretinde ca ,,a dovedit ca Einstein a gresit". Uneori aceste ,,demonstratii‘‘ nu contin ecuatii matematice, ci doar expresii precum ,,este evident ca...‘‘, iar alteori contin pagini intregi de ecuatii complexe cu zeci de termeni stiintifici care sunt insa folositi intr-un mod neobisnuit. Toate aceste demonstratii nu sunt luate in considerare dar nu pentru ca astrofizicienii sunt prea indoctrinati in teoriile consacrate, ci pentru ca niciunul dintre cei care sustin ca Einstein a gresit nu cunoaste modul prin care o teorie actuala poate fi inlocuita.

     De exemplu, la sfarsitul anilor 1700 a existat o teorie a caldurii cunoscuta sub numele de teoria calorica. Ideea de baza a acestei teorii a fost aceea ca ar exista un fluid denumit caloric in interiorul tuturor materialelor. Acest fluid ar avea proprietatea de a se raspandi cat mai uniform posibil. Noi nu putem observa acest fluid in mod direct, dar cu cat un material contine mai mult fluid caloric, cu atat el are o temperatura mai mare. In prezent noi stim ca nu exista niciun ,,fluid al caldurii‘‘ cum ar fi caloricul. Caldura este o consecinta a miscarii (energie cinetica) atomilor sau moleculelor dintr-un material. In fizica s-a renuntat la modelul caloric care a fost inlocuit cu teoria cinetica. Ati putea spune ca acum stim ca modelul caloric a fost complet gresit.
     Presupunerea privind existenta unui fluid al caldurii nu se potriveste cu realitatea, dar acest model teoretic face predictii care sunt corecte. De fapt acest model caloric functioneaza si azi la fel cum a facut-o in anii 1700. Noi nu il mai folosim deoarece avem modele teoretice mai noi care functioneaza mai bine. Teoria cinetica acopera toate predictiile teoriei calorice si chiar mai mult decat atat. Teoria cinetica chiar explica modul prin care energia termica a unui material poate fi aproximata cu un fluid.

     Acesta este un aspect cheie al teoriilor stiintifice. Daca doriti sa inlocuiti o teorie stiintifica solida cu una noua, atunci noua teorie trebuie sa fie mai cuprinzatoare decat cea veche. O teorie veche se inlocuieste atunci cand i se constata limitele si atunci cand cunoastem cum putem sa le depasim pe acestea cu ajutorul unei noi teorii.
     In unele cazuri, chiar si atunci cand o teorie veche a fost inlocuita de o teorie mai noua, noi vom putea continua sa utilizam teoria veche. Un astfel de exemplu il reprezinta legea gravitatiei a lui Newton. Cand Newton a propus teoria gravitatiei universale, in anii 1600, el a descris gravitatia ca fiind o forta de atractie intre toate corpurile care au masa. Acest lucru a permis deducerea corecta a miscarii planetelor, descoperirea planetei Neptun, relatia dintre masa unei stele si temperatura acesteia si asa mai departe. Gravitatia newtoniana a fost si este in continuare o teorie stiintifica solida.
     La inceputul anilor 1900, Einstein a propus un alt model al gravitatiei cunoscut sub numele de teoria relativitatii generale. Conceptul de baza al acestei teorii este ca gravitatia se datoreaza deformarii spatiului si timpului de catre corpurile ce au masa. Chiar daca modelul de gravitatie al lui Einstein este radical diferit fata de cel al lui Newton matematica noii teorii ne arata ca ecuatiile lui Newton sunt solutii aproximative ale ecuatiilor lui Einstein. Tot ceea ce a prezis teoria gravitatiei a lui Newton a fost dovedit, de asemenea, de catre teoria lui Einstein. Dar aceasta ne permite, de asemenea, sa putem deduce teoretic gaurile negre, Big Bangul, dilatarea temporala si multe altele, toate acestea fiind confirmate si experimental.
     In acest fel teoria lui Einstein s-a dovedit superioara teoriei lui Newton. Dar teoria lui Einstein este mult mai dificil de aplicat in comparatie cu cea a lui Newton, astfel incat de multe ori vom folosi doar ecuatiile lui Newton pentru a calcula o anumita categorie de lucruri cum ar fi, de exemplu, miscarea satelitilor sau exoplanetele. Daca nu avem nevoie de precizia teoriei lui Einstein, putem folosi, pur si simplu, teoria lui Newton pentru a obtine un raspuns care este ,,destul de bun‘‘. Chiar daca s-a dovedit ca teoria lui Newton este „gresita" aceasta ramane in continuare la fel de utila si de exacta asa cum a fost dintotdeauna.
Din pacate multi dintre cei care il contesta pe Einstein nu inteleg acest lucru.

     Teoria gravitatiei a lui Einstein nu va fi niciodata dovedita ca fiind gresita de catre o teorie. Aceasta se va putea dovedi gresita in urma unor dovezi experimentale care ar putea arata ca predictiile relativitatii generale nu functioneaza. Teoria lui Einstein nu a inlocuit teoria lui Newton pana cand nu au existat dovezile experimentale care au confirmat teoria lui Einstein si nu au putut fi explicate prin intermediul teoriei lui Newton. In concluzie, pretentiile celor care il ,,neaga pe Einstein‘‘ nu vor fi acceptate de comunitatea stiintifica atata timp cat nu exista dovezi experimentale care contrazic in mod evident teoria relativitatii generale.
     Un alt mod prin care se poate combate teoria lui Einstein consta in conceperea unei teorii care arata in mod clar ca teoria lui Einstein reprezinta o aproximare a acestei noi teorii sau ca dovezile experimentale ale relativitatii generale sunt, de asemenea, sustinute de noua teorie. In mod ideal, noua teorie va trebui, de asemenea, sa poata face noi predictii care vor putea fi testate intr-un mod rezonabil. Daca puteti face acest lucru si daca va puteti prezenta ideile intr-un mod clar atunci veti fi ascultati. Teoria corzilor si gravitatia entropica sunt doar doua exemple de modele teoretice care incearca sa inlocuiasca teoriile lui Einstein.
     Chiar daca cineva va reusi sa creeze o teorie mai buna decat cea a lui Einstein (si aproape sigur cineva va reusi asta in viitor), teoria lui Einstein va fi in continuare valida, asa cum a fost intotdeauna. Teoria lui Einstein nu se va dovedi gresita ci, pur si simplu, noi vom intelege care sunt limitele sale de aplicare.


Sursa : http://phys.org/news/2014-01-einstein-wrong.html