Gandirea critica presupune, de
obicei, o atitudine curioasa sau investigativa. Nu detinem raspunsuri si nu suntem intelepti,
ci cautam cu atentie raspunsuri si devenim treptat mai intelepti. Inseamna, in primul rand, sa cautam dovezi si sa
tragem concluzii in urma unor rationamente si sa vedem ceea ce e nevoie sa
vedem pentru a ne asigura ca ideile noastre despre realitate sunt corecte.
In drumul nostru de a ,,cauta pisica
neagra in bezna‘‘, vom analiza valoare de adevar a unor propozitii. In mod
normal ar trebui sa fie simplu: adevarat/fals, fara sa existe vreo divergenta
de opinie, dar sa vedem cat de complicate sunt lucrurile. Avem doua concepte: analitic
si sintetic.
Propozitiile analitice sunt cele care se bazeaza doar pe definitia unui
concept, fara a-l pune in legatura cu informatiile senzoriale. De exemplu ,,un
iepure are cinci picioare’’, propozitie falsa, deoarece contrazice manualul de
Zoologie(!), sau ,,pasarile au aripi’’, propozitie evident adevarata. Dupa cum
se vede, ratiunea singura poate decide valoarea de adevar a unei astfel de
propozitii. Asadar, in cazul propozitiilor analitice nu pot exista divergente de opinie.
Propozitiile sintetice sunt cele care nu pot fi considerate adevarate sau
false doar pe baza ratiunii, in cazul lor fiind nevoie de informatii primite
prin simturi pentru a le decide valoarea de adevar. De exemplu ,,ploaia a fost
mai calda ca de obicei’’, propozitie pentru care se pot cauta dovezi
senzoriale, dar care nu poate fi demonstrata matematic. Asadar, in cazul
propozitiilor sintetice pot aparea
divergenta de opinii. Cineva poate sa sustina ca propozitia este adevarata/falsa
sau sa se abtina de la sustinerea vreunei opinii.
Pasul urmator ar fi sa ne uitam la
dovezile pentru si impotriva propozitiei.
- Daca dovezile pentru depasesc
dovezile impotriva, decidem sa sustinem ca propozitia este adevarata.
- Daca dovezile impotriva depasesc
dovezile pentru, decidem sa sustinem ca propozitia este falsa.
- Daca dovezile pentru si impotriva
sunt echilibrate, decidem sa nu afirmam nimic si, eventual, sa mai cautam dovezi.
Evident, nu exista criterii obiective pentru a
stabili care dovezi au greutate mai mare. Totusi, doi oameni care studiaza o
propozitie sintetica in mod rational ar trebui sa ajunga la aceeasi
concluzie, iar daca vor sustine opinii contrare, probabil vor admite ca
dovezile sunt putine sau slabe.
Sustinerea unei opinii sprijinite de mai
putine dovezi este ,,credinta’’. Propozitia fie ca este falsa, fie ca
nu, cel care isi sustine opinia pe baza de
credinta nu are motive reale sa o faca. Faptul ca ar putea sa aiba dreptate
nu-i justifica ignorarea ratiunii. Opinia sa este doar o presupunere si nu
poate fi folosita ca modalitate de descriere a realitatii.
Daca cineva sustine o opinie pe baza
credintei, fie are o agenda ascunsa sau … doar un creier subnutrit iar, in foarte
multe dezbateri nu este neaparat incercarea de a gasi un adevar ci aceea de a
formula cel putin o opinie. A forma sau a modifica o opinie este rostul
retoricii iar opinia nu este cunoastere sau
adevar. Si asa incepe … manipularea. Manipularea este un instrument care
de-a lungul timpului a avut foarte multe forme si instrumentul a fost continuu
perfectionat… (va urma).
Continuarea aici.
Continuarea aici.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen