Sonntag, 5. Juni 2016

Legea blasfemiei

In unele tari, cei insultati pe criterii religioase sunt protejati de legea blasfemiei, care interzice exprimarea bazata pe ura, insulta religioasa sau defaimarea religiei. Aceasta lege este valabila in foarte multe tari din lume si are ca scop limitarea libertatii de expresie in legatura cu blasfemia, personaje religioase sau sfinte, artefacte religioase, obiceiuri si credinte. Exista si tari unde nu a fost promulgata o lege in acest sens, sau tari in care legile nu se mai aplica. In statele musulmane exista o lege numita Sharia si este socotita ca revelata divin, ,,dictata’’ de insusi dumnezeu pentru a ocroti credinta, viata, cunoasterea, mostenirea si averea fiecarui musulman.

Romania - in mod surprinzator nu are o lege a blasfemiei. Potrivit legilor noastre, ,,cultele, asociatiile si grupurile religioase nu au dreptul sa incalce drepturile si libertatile fundamentale, care, in concordanta cu Constitutia, includ libertatea constiintei si libertatea de expresie’’. Bineinteles, libertatea de exprimare implica, totusi, si responsabilitatea celui care isi exprima ideile si gandurile, in sensul ca, pe de o parte, suntem liberi sa spunem ce gandim si sa actionam in concordanta cu propriile convingeri, dar pe de alta parte defaimarea, prejudicierea demnitatii, instigarea la ura religioasa sunt interzise.

Norvegia - In 2009, Parlamentul, prin vot, a eliminat legea blasfemiei din codul penal. Au ramas, insa, cateva sectiuni ce fac referire la blasfemie, care insa nu mai sunt utilizate. Ultima persoana condamnata pentru blasfemie a fost Arnfred Olsen, in 1912, acesta fiind amendat.

Grecia - Cel care in mod voit il blasfemiaza pe Dumnezeu va fi incarcerat pe o perioada maxima de doi ani. Lipsa publica de respect fata de Divinitate se pedepseste cu trei luni de inchisoare, iar cei care blasfemiaza public Biserica Ortodoxa sau alta religie tolerata in Grecia va fi incarcerat maximum doi ani.

Afghanistan - Stat islamic ce interzice orice forma de blasfemie sau ofensa. Conform pervederilor din Sharia blasfemia se pedepseste sever, inclusiv prin spanzurare.

Iran - Sharia interzice orice critica adusa regimului, orice insulta la adresa Islamului sau materiale publicate care deviaza de la Islam. Pedeapsa cu moartea.

Rusia - In aceasta tara se doreste promulgarea unor legi, prin care sa fie pedepsiti cu inchisoarea cei care profaneaza morminte sau cadavre.

Brazilia - De la o luna la un an de inchisoare si amenda pentru orice ofensa adusa obiectelor si obiceiurilor religioase.

Israel - Se pedepseste cu inchisoarea distrugerea obiectelor religioase sau lacasurilor de cult, insulta, publicarea unor materiale care insulta credinta unor grupuri.

Malaesia - Aceasta tara previne insulta la adresa religiei si educatiei religioase restrictionand difuzarea sau publicarea anumitor materiale in mass-media.

Germania - Articolul 166 din codul penal stipuleaza ca, in cazul in care faptele duc la tulburarea pacii, atunci blasfemia poate fi sanctionata.

India - Religia dominanta este hinduismul, caracterizata prin politeism, astfel ca nu exista conceptul de blasfemie. Din acest motiv o lege a blasfemiei nu exista. Cu toate acestea, in practica, blasfemia este asociata cu instigarea la ura si pedepsita prin lege.

Algeria - Desi 99% din algerieni sunt musulmani Sunni, iar Constitutia declara ca religia de stat este Islamul, aceasta tara foloseste legi aditionale pentru a combate blasfemia fata de Islam. Mai precis, este vorba de 10 ani de inchisoare si amenda.

Iordania - Codul Penal interzice orice forma de blasfemie la adresa Islamului si sentimentelor religioase ale musulmanilor sau insultarea Profetului. Oricine incalca aceasta lege este trimis dupa gratii si amendat.

Kuweit - Blasfemia se pedepseste cu moartea, multumita unei legi promulgate recent de Parlament.

Malta - Aici exista legi care interzic insultele pe criterii religioase si legi impotriva celor care incalca, in forme diferite, codul moral. Legea protejeaza in special religia catolica. Pedeapsa consta in maximum trei luni de inchisoare.

Olanda - Blasfemia a fost interzisa de Codul Penal in perioada 1930 - 2013. Cei care incalcau legea petreceau pana la trei luni dupa gratii si o amenda care se ridica la 3.800 de euro.

Noua Zeelanda - Un an de inchisoare pentru blasfemie. Totusi, o singura persoana a fost judecata pentru blasfemie, ulterior aceasta fiind achitata.

Irlanda - Blasfemia este interzisa prin constitutie si stabileste o amenda de maximum 25.000 de euro. O lege controversata a fost promulgata in 2009 si a intrat in vigoare in 2010. Mai mult, in Irlanda s-a propus organizarea unui referendum pentru a elimina din constitutie orice referire la blasfemie.

Nigeria - Codul Penal interzice blasfemia, iar in unele zone functioneaza Sharia. Uneori locuitorii aplica singuri legea, iar vinovatul nu mai ajunge in fata instantei.

Indonezia - Este interzisa orice forma de exprimare ostila impotriva religie sau impiedicarea oricarei persoane de a adera la un cult religios. Pedeapsa in acest caz este de maximum cinci ani de inchisoare.

Pakistan - Legile din aceasta tara sunt complicate, insa pedepsesc aspru blasfemia. Un sondaj de opinie realizat recent a aratat ca 68% din locuitorii acestei tari considera ca legea blasfemiei ar trebui abrogata.

Italia - Blasfemia este considerata ofensa administrativa si sanctionata cu amenda.

Arabia Saudita - Legile reprezinta un amalgam, format din reguli Sharia, edicte regale si fatawa (o fatwā conține în general detaliile raționamentului unui lider islamic, de regulă în raport cu un caz particular). Pedepsele merg de la amenzi, inchisoare sau chiar moarte.


Statele Unite ale Americii - in aceasta tara nu exista nici o lege a blasfemiei la nivel federal, intrucat orice pedeapsa in acest sens contravine Constitutiei, mai precis primului amendament, care interzice Congresului sa voteze legi prin care sa se instituie o religie oficiala de stat sau prin care o religie este preferata in locul alteia.

Donnerstag, 2. Juni 2016

Inceputul Evului Intunecat

In secolul 6 papalitatea ajunsese puternic consolidata. Scaunul puterii ei a fost stabilit in cetatea imperiala, iar episcopul Romei a fost declarat cap peste intreaga biserica. Necrestinismul cedase locul papalitatii. Crestinii au fost obligati sa aleaga, fie sa accepte ceremoniile si inchinarea papala, fie sa-si petreaca viata in temnite sau sa sufere moartea pe roata, pe rug sau de securea calaului. Persecutia s-a dezlantuit asupra celor credinciosi cu o mai mare virulenta decat oricand mai inainte, iar lumea a devenit un imens camp de lupta.


Ridicarea la putere a bisericii Romei a marcat inceputul Evului Intunecat. Pe masura ce puterea bisericii crestea, intunericul se adancea. Credinta a fost transferata de la Jesus la papa de la Roma. In loc sa se increada in Jesus pentru iertarea pacatelor si pentru mantuire, oamenii priveau la papa, la preoti si la prelati. Oamenii erau invatati ca papa era mijlocitorul lor pamantesc si ca nimeni nu se putea apropia de dumnezeu decat prin el, si ca el sta in locul lui dumnezeu pentru ei si de aceea trebuia in mod implicit sa i se dea ascultare. O abatere de la cerintele lui constituia un motiv suficient pentru ca cea mai aspra pedeapsa sa vina asupra trupurilor si sufletelor ofensatorilor. Astfel mintile oamenilor erau intoarse de la zeitati catre oameni supusi greselilor, rataciti si cruzi. Pacatul era mascat intr-un vesmant de sfintenie.

Evanghelia a fost pierduta din vedere, in schimb formele religioase deveneau mai numeroase si oamenii erau impovarati cu obligatii riguroase. Oamenii nu numai ca erau invatati sa priveasca la papa ca mijlocitor al lor, dar si sa-si puna increderea in propriile lor fapte ca ispasire pentru pacat. Pelerinaje lungi, fapte de penitenta, inchinarea la relicve, inaltarea de biserici, altare si morminte ,,sfinte’’, platirea unor sume mari bisericii pentru iertare pacatelor, toate acestea si multe alte fapte asemanatoare erau impuse pentru a potoli mania lui dumnezeu sau pentru a asigura favoarea sa. Cu toate ca viciul domina, chiar si printre conducatorii bisericii Romane, totusi influenta ei parea sa creasca continuu.

Catre sfarsitul sec. VIII, papistasii au ridicat pretentia ca in primele secole ale bisericii, episcopii Romei avusesera aceeasi putere spirituala pe care si-o asumasera acum. Pentru a intari aceasta pretentie, au trebuit sa fie folosite unele mijloace ca sa-i confere o infatisare de autoritate. Acestea au fost sugerate prompt prin falsuri si minciuni. Scrieri vechi au fost plasmuite de calugari. Au fost ,,descoperite’’ hotarari ale unor concilii, despre care nu se auzise mai inainte, care stabileau suprematia universala a papei din perioada cea mai timpurie. Obositi de lupta continua contra persecutiei, a inselaciunii, a nelegiuirii si a tuturor celorlalte piedici, unii care fusesera credinciosi s-au descurajat si de dragul pacii, painii, familiilor si vietii lor, au parasit temelia cea adevarata. Inchinarea la chipuri a devenit aproape generala. Lumanari ardeau in fata icoanelor si rugaciuni erau rostite inaintea lor. Predominau obiceiurile cele mai absurde si superstitioase. Oamenilor le-a fost interzis sa faca baie goi pe motivul ca baia poate fi periculoasa si poate provoca diferite boli, inclusiv moartea. Mintile oamenilor erau atat de cu totul stapanite de superstitie incat judecata parea ca-si pierduse puterea. In timp ce preotii si episcopii erau iubitori de placeri, corupti si nu se putea astepta decat ca poporul care privea la ei pentru calauzire sa fie scufundat in ignoranta si viciu.

Timp de sute de ani invataturile Romei fusesera primite pe scara larga si fara rezerva, riturile ei fusesera aduse la indeplinire cu respect, sarbatorile ei fusesera pazite peste tot. Clerul ei era onorat si sustinut generos. Niciodata de atunci nu a atins Biserica Romana o demnitate, maretie sau putere mai mare. Dar prosperitatea papalitatii a fost declinul lumii. Scripturile erau aproape necunoscute, nu numai poporului, ci si preotilor. Inselatoria, avaritia si desfraul domneau. Oamenii nu se dadeau inapoi de la nici o crima prin care puteau sa castige avere sau pozitie. Au fost interzise orice scrieri ce nu erau aprobate de biserica, generand legenda cartilor blestemate.

Palatele papilor si ale prelatilor erau scenele celor mai detestabile dezmaturi. Unii dintre pontifii care domneau erau vinovati de crime atat de revoltatoare, incat conducatorii pamantesti s-au straduit sa detroneze pe acesti demnitari ai bisericii ca fiind monstri prea josnici pentru a mai fi tolerati. Timp de secole Europa n-a facut nici un progres in stiinta, arte sau civilizatie. O paralizie morala si intelectuala cazuse peste intreaga Europa datorita crestinismului...