Samstag, 20. August 2016

Temperaturi rai-iad



Noi stiam ca in iad dogoresc cazanele cu zmoala si ca in rai ne relaxam pe norisorii pufosi… dar asa o fi ? O echipa de cercetatori s-au apucat sa calculeze temperaturile din rai si din iad. Pentru estimarea „vremii” de pe lumea cealalta, oamenii de stiinta au luat in considerare principile fizicii termodinamice si informatii extrase din versete biblice.

Pentru inceput, cercetatorii s-au concentrat pe aflarea temperaturii din rai, din simplul motiv ca referintele biblice existente sunt mai generoase la acest capitol.

In vechiul testament exista acest verset din cartea profetului Isaia:
"Si luna va straluci ca soarele, iar soarele va straluci de sapte ori mai mult, ca lumina a sapte zile, in ziua cand dumnezeu va lega rana poporului sau si va tamadui vanataile de pe trupul lui." (Isaia 30:26).

In aceste conditii, raiul primeste de la Luna la fel de multa radiatie precum primeste Pamantul de la Soare, la care se adauga aceasta cantitate inmultita cu de 7 ori cate 7 (adica de 49 ori mai mare) - in total o cantitate de radiatii de 50 de ori mai mare decat cea pe care Pamantul o primeste de la astrul zilei. Lumina pe care o primim de la Luna este de 10.000 de ori mai redusa decat lumina pe care o primim de la Soare, asa ca specialistii nu au mai luat-o in calcul.

Avand aceste date stiintifice, putem calcula temperatura din rai. Radiatia primita de paradis il va incalzi pana la punctul in care pierderea de caldura rezultata din radiatie este egala cu caldura primita. Cu alte cuvinte, raiul pierde prin radiatia sa de 50 ori mai multa caldura decat Pamantul. Aplicam legea Stefan-Boltzman, o lege a fizicii cu aplicatii in termodinamica:

(H/E)4 = 50, unde E este temperatura absoluta a Terrei -573,15° Celsius; rezulta ca H este temperatura absoluta a raiului +524° Celsius!

Temperatura exacta din iad nu poate fi calculata cu exactitate, doar estimata, dar trebuie sa fie mai mica de +444° Celsius, temperatura la care sulful (pucioasa) se vaporizeaza, trecand din stare lichida in stare gazoasa, dupa cum ne "asigura" un verset din cartea Apocalipsei:
"Iar partea celor fricosi si necredinciosi si spurcati si ucigasi si desfranati si fermecatori si inchinatori de idoli si a tuturor celor mincinosi este in iezerul care arde, cu foc si cu pucioasa, care este moartea a doua." (Apocalipsa 21:8).

Pentru a se putea vorbi despre un "lac" de pucioasa, adica de sulf topit (sub forma lichida), temperatura trebuie sa fie sub punctul de fierbere al sulfului topit, care este de +444° Celsius. La o temperatura mai mare decat aceasta, sulful nu ar mai exista sub forma lichida, ci de vapori.

Raiul (+524° Celsius) este considerabil mai "fierbinte" decat iadul (+444° Celsius). Prin urmare specialistii in temperaturi ale lumii de dincolo au recomandat pamantenilor sa stea mai mult in iad si sa mearga in rai doar pe timp de iarna!

Dienstag, 2. August 2016

Cine a inventat iadul

     Vechiul Testament cuprinde o perioada de aprox. 4000 de ani si nu face nici o referire la iad. Credinciosii de atunci credeau in general ca moartea insemna sfarsitul vietii, astfel ei descriu moartea ca o stare de odihna, inactivitate. Noul Testament cuprinde o perioada de mai putin de 100 de ani iar referirile la iad sunt … multe.
     Inca de la inceputurile crestinismului mai marii biserici au modificat cum au dorit textele biblice adaugand la ele printre altele si niste povesti de groaza din care sa rezulte ca dumnezeu ii chinuie pe pacatosi dupa ce mor. Doctrina iadului de foc si a chinului vesnic nu este biblica, ea fiind introdusa mai tarziu in paginile Bibliei (593 e.n.).




Ce spun istorici si filozofii din antichitate despre iad:

Platon (filozof 428 i.e.n. – 348 i.e.n) este extrem de inconsistent, uneori adoptand in discursurile sale ,,basmele poetice ale iadului’’, iar alteori le respinge ca da vederi prea inspaimantatoare lumii invizibile. Uneori, el le sustine, pe motiv social, ca acestea sunt necesare pentru a restrange oameni rai de la rautate si criminalitate, si apoi din nou el protesteaza impotriva lor pe motive politice, ca infrica cetatenii, si ii face lasi pe soldati, care, crezand aceste lucruri, se tem de moarte, si, prin urmare, nu lupta bine. Dar toate acestea arata ca nu le considera adevaruri ci doar fictiuni, convenabile, in unele cazuri, dar dificil de gestionat in altele.

Timaeus Locrus (filozof 420 i.e.n. – 354 i.e.n.) atesta ca doctrina recompensei si pedepsei dupa moarte este necesara pentru societate si continua dupa cum urmeaza: ,,Pentru ca dupa cum uneori vindecam corpul cu remedii nesanatoase, cand cele mai sanatoase nu produc nici un efect, asa am restrange acele minti cu relatii false, pe cei care nu vor fi convinsi de adevar. Exista o necesitate, prin urmare, de insuflare a spaimei acestor chinuri straine: cum ca sufletul isi schimba locuinta aceasta si ca lasul este impins rusinos in trupul unei femei, criminalul este incarcerat in forma de fiara salbatica, cel vanituos si nestatornic este schimbat in pasari si lenesii si nestiutorii in pesti.’’

Aristotel (filozof 384 i.e.n. – 322 i.e.n.)  scria: ,,Acesta a fost pronuntata in forma mitica de la cele mai vechi timpuri pana la posteritate, ca exista zei, si ca divinul compune toata natura. Acestea au fost adaugate, dupa stilul mitic, cu scopul de a convinge multimea, precum si pentru interesele legilor, si avantajul statului.’’

Polybius (istoric si om politic 201 i.e.n. - 120 i.e.n.) spune: ,,Din moment ce multimea este mereu schimbatoare, plin de dorinte nelegiuite, pasiuni irationale si violenta, nu exista nici o alta cale de a le mentine in ordine, decat teama si teroarea lumii invizibile, pentru care relatare mi se pare ca stramosii nostri au actionat judicios, cand au nascocit sa aduca in credinta populara aceste notiuni ale zeilor, si a zonelor infernale.’’

Cicero (istoric 106 i.e.n – 43 i.e.n.)scrie despre ele ca "absurditati stupide si basme’’ (ineptiis ac fabulis).

Titus Livius (istoric 59 i.e.n. - 17 e.n.) lauda intelepciunea lui Numa Pompilius, pentru ca el a inventat teama de zei, ca ,,un mijloc mai eficace de guvernare a unei populatii ignorante si barbare.’’

Strabon (geograf si istoric 63 i.e.n. - 21 e.n.) spune: ,,Multimea este retinuta de la viciu prin pedepsele zeilor si prin aceste terori si amenintari prin care anumite cuvinte ingrozitoare si forme monstruoase le imprima in mintea lor frica. Pentru ca este imposibil sa guvernezi multimea de femei, si toata gloata comuna, prin rationament filozofic, si sa le conduci la evlavie, sfintenie si virtute. Acest lucru trebuie facut prin superstitie, sau teama de zei, prin seminificatia basmelor si minunilor pentru ca tunetul, egida, tridentul, tortele (ale Furiilor), dragonii, si celelalte., sunt toate basme, cum este, de asemenea toata teologia veche. Aceste lucruri legiuitorii le utilizeaza ca sperietori de ciori pentru a ingrozi multimea copilareasca.’’

Seneca (filozof si politician 1 e.n. – 65 e.n.) scria: ,,Acele lucruri care fac regiunile infernale teribile, intunericul, inchisoarea, raul de flacara de foc, scaunul de judecata, si celelalte, sunt toate un basm, cu care poetii se amuza, si prin ei ne agita cu spaimele desarte.’’

Sextus Empiricus (doctor si filozof 160 e.n. – 210 e.n.) le numeste ,,basmele poetice ale iadului".

     Un sistem simplu de manipulare care functioneaza si in ziua de astazi, raiul in care esti rasplatit pentru bunatatea ta, iar iadul e locul in care esti pedepsit pentru rautate. Acesta este unul din subiectele cele mai confuze din punct de vedere teologic din biblie. Contrar bisericii care sustine ca iadul exista in prezent, biblia afirma ca acest foc al iadului va fi aprins doar la sfarsitul timpului, dupa judecata finala a lui dumnezeu si focul va fi aprins chiar pe pamant, purificandu-l de tot ceea ce este rau.