Montag, 10. Oktober 2016

Fluorul

Fluorul, clorul, bromul si iodul sunt patru substante care leaga foarte usor cu alte metale dand nastere la diverse saruri si combinandu-se cu hidrogenul genereaza acizi puternici ca acidul fluorhidric, acidul clorhidric, etc.  Aceste substante se mai numesc si halogeni ( din cuv. grec halos = mare,sare) datorita capacitatii lor de a genera saruri.
Fluorul este unul din halogenii cei mai electronegativi ,de aceea reactioneaza foarte usor cu marea majoritate a  elementelor. Este un gaz biatomic, toxic, coroziv si cu miros penetrant. Este elementul chimic pe care-l gasim in Tabelul Periodic al Elementelor cu simbolul F si care are numarul atomic 9. Este un gaz de culoare galbena, otravitor si este elementul chimic cel mai reactiv si cu cea mai mare electronegativitate. In forma sa pura este extrem de periculos, cauzand grave arsuri chimice la contactul cu pielea. Fluorul poate forma compusi cu marea majoritate a elementelor, incusiv cu xenonul  si radonul.  Chiar in conditii ca : intuneric si temperatura scazuta, fluorul produce explozie in contact cu hidrogenul. Fluorul se gaseste intotdeauna in combinatii cu alte elemente, in special silicati, de aceea nu poate fi pastrat in vase de sticla. In solutii, fluorul se gaseste in mod comun ca ioni fluor.  Fluorurile sunt compusi ce combina acest ion cu radicali incarcati pozitiv.

In natura se gaseste in minerale, in ape , in organismele vegetale, in scheletele si in dintii animalelor. Sta la baza formarii gazelor neurotoxice : Soman si Sarin. Fluorurile sunt otravuri corzive care produc serioase efecte asupra organismului in timp.                         
Alte utilizari :          
-  fluorul este folosit la producerea teflonului si a freonului
-  fluorul monoatomic este folosit la producerea de semiconductori              
-  impreuna cu compusii sai, fluorul este utilizat la  productia de uran, si in plus la  producerea altor 100 de materiale                       
-  hidrofluorclorocarburile sunt utilizate la producerea instalatiilor de aer conditionat si la referigerare, clorofluorcarburile au fost interzise a mai fi folosite  pentru aceste instalatii deoarece contribuie la crearea gaurii in stratul de ozon    
-  fluorura de sodiu a fost folosita ca insecticid pentru gandaci                                   
-  alte fluoruri sunt adaugate in pastele de dinti   

Fluorul are efecte nocive asupra sistemului nervos central, este cauza simptomelor de alterare comportamentala si a deficitului cognitiv. Este bine cunoscut  (stiintific) ca fluorul este un neurotoxic in dezvoltare, mai precis, fluorul in doze mici, care nu sunt toxice pentru mama (luat pe scurt timp) are efecte asupra sistemului nervos al fatului, astfel ca la copil se va manifesta printr-un coeficient scazut de inteligenta si alterari comportamentale. Fluorul este cancerigen, in special pentru oase si ficat; in plus mai are si capacitatea de a inhiba sau altera numeroase enzime, necesare functionarii normale a organismului : metabolismul, cresterea si reglarea celulara. Acumularea sa in glanda tiroida duce la dezechilibre hormonale si aparitia cancerului la tiroida.  Este de asemenea asociat cu bolile autoimune (osteoporoza) si osteosarcoma (cancerul osos). Odata ingerat, fluorul se depoziteaza in tesuturile osoase ale corpului (dinti si oase) si in glanda pineala (care controleaza pubertatea). Efectele adverse se observa de obicei numai dupa un timp mai lung.

         Inaintea fluorului a fost cazul mercurului. Acesta era folosit ca tratament  in numeroase situatii, de la taieturi la sifilis. Era considerat sigur si eficient. Chiar si in cazul sifilisului, pe cat de grava era boala, tratand-o cu mercur s-a dovedit a fi mai rau decat boala insasi. Cand s-a recunoscut in sfarsit ca fiind ceea ce era de fapt :  o otrava, s-a incetat sa mai fie folosite medicamente pe baza de mercur. Fluorul provoaca daune neuronale si este periculoas doar cand ajunge in organism in cantitati mari.

Cantitatile de fluor din apele minerale din Romania: (concentratia de fluor mg/l)

Perla 0,4788 !
Dorna 0,2736 !
Carpatina light 0,2
Poiana Negri 0,2
Biborteni aqua magnezia 0,2
Bonaqua 0,18
Biborteni aqua viva 0,18
Harghita 0,18
Carpatina forte 0,13
Borsec 0,06
Perla Harghitei 0,02
Izvorul minunilor 0,01
Zizin 0,01
Bucovina 0,01
Izvorul alb 0,01
Perla sport 0,01

Doza toxica cu efect toxic subletal 1 mg/kg corp
5 mg/kg corp doza toxica ce necesita tratament de urgenta
5-15 mg/kg corp doza letala (pentru copii si 5 mg/kg corp este letala)

Sonntag, 2. Oktober 2016

Stele verzi !


Cu totii am auzit de expresia ,,a vedea stele verzi’’ si o parte din noi chear au vazut la propriu, dureaza cateva secunde si apar in vederea periferica. Senzatia de a vedea astfel de stelute si flash-uri se numeste fotopsie. Ochii si creierul functioneaza impreuna pentru ca noi sa intelegem ce se intampla in fata noastra. Acea parte a creierului ce se ocupa de ceea ce vedem se numeste lobul occipital si se afla in partea din spate a creierului. Rolul sau este de a prelua informatiile ce vin de la retina si de a le transforma in ceva ce putem intelege. 
Deci, inainte de a sti ca in fata ochilor se gaseste pisica neagra si ca aceasta rontaie un cablu electric, retina trebuie sa absoarba lumina, sa o transforme intr-un semnal chimic, apoi intr-un impuls electric, toate astea inainte de a o trimite spre creier pentru interpretare. Lobul occipital va spune atunci, da, pe baza acestei informatii, aceea este o pisica si incearca sa se sinucida.



Cel mai simplu putem vedea ,,stelute verzi’’ cand ne frecam ochii dimineata. Retina se activeaza in acelasi mod ca atunci cand percepe lumina. Acest lucru se datoreaza faptului ca retina stie de fapt un singur lucru: percepe lumina, sau nu. Asa ca atunci cand aplicam presiune asupra sa, putem sa o facem sa creada ca a fost comutat intrerupatorul. Retina, inselata, trimite creierului un mesaj cu subiectul „lumina!”, dar fara continut. Asa ca asta vedem: lumina, pe fundalul pe care il poate intelege creierul nostru.

Daca ne lovim cu capul de mobila atunci cand ne aplecam sa ne legam sireturile, spre exemplu, capul se opreste brusc, dar creierul continua sa se miste. Creierul este inconjurat de un lichid cefalorahidian care il protejaza sa nu se loveasca de craniu. Este necesara o lovitura destul de serioasa pentru ca lichidul cefalorahidian sa nu reuseasca sa protejeze creierul si el, in urma lovituri, raspunde intr-un mod in care este obisnuit sa o faca, in acest caz generand o reprezentare vizuala ,,o ploaie de stelute colorate’’.

Aparitia unor ,,stelute scanteietoare’’ in campul vizual ar mai putea fi cauza unei afectiuni mai putin cunoscute numita migrena oftalmica. Simptomele migrenei oftalmice sunt destul de impresionante, avand in vedere ca sunt asemanatoare cu halucinatiile. Din fericire, nu dureaza mult. Problema este durerea de cap ce urmeaza dupa aceea.

Cel mai interesant caz este cel al cosmonautilor in timpul misiunilor in spatiu. La peste 200 km altitudine, radiatile care nu sunt de o valoare asa mare care sa ii inbolnaveasca efectiv, aduc anumite neplaceri organizmului. Ajunsi in spatiu ei vad ,,stelute si scantei’’ in fata ochilor, la propriu. Aceasta se datoreaza particulelelor din radiatia cosmica corpusculara (paticule din atomi) care lovesc retina si se transmite o informatie cereierului ca si cand ar fi o lumina in fata ochiului. Aceste particule din radiatia cosmica trec de retina si lasa niste punctele de condensare pe cristalin. Dupa cativa ani de la expunere, majoritatea celor care au zburat in spatiu au probleme cu ochii.  Mai mult de jumate din cosmonautii care au zburat in spatiu au fost deja operati de cataracta.

Creierul aduna informatiile pe care le primeste si le organizeaza in asa fel incat sa aiba sens pentru noi. Se spune ca o imagine face cat o mie de cuvinte, lucru care este adevarat, deoarece creierului ii este mai usor sa retina o imagine decat ceva scris. Exista un sistem de verificari si echilibru in creier, pentru a filtra si analiza mesajele primite de la receptori. Daca se pierde aceste limitari, de exemplu daca cineva este chiar numai legat la ochi, atunci creierul vizual poate incepe sa lucreze pe cont propriu si sa utilizeze memoria si imaginatia pentru a crea halucinatii.