Sonntag, 24. Dezember 2017

Credinta si religia

    Credinta si religia ... aceste cuvinte sunt folosite de foarte multe ori gresit in texte, descrieri, naratiuni, documentare ...etc, si se face foarte des confuzia cum ca acestea doua cuvinte ar fi sinonime. Gresit! Sunt doua cuvinte care, ca inteles se afla la extremele opuse. Credinta ar putea fi sinonim cu acceptare, intelegere, iubire ... etc, pe cand religia este o institutie. Religia a devenit institutie atunci cand si-a creat organizatii, incadrate cu personal de specialitate, in toate comunitatile, aceasta insemnand sa aiba, in cazul cultului ortodox, patriarhie, arhiepiscopie, protopopiate si parohii, institut biblic, facultate si seminar de specialitate, post de radio si TV, editura si asezaminte de ocrotire ... etc, si terminand, in comune si sate, cu parohii si, in diverse locuri, cu manastiri si schituri. Toate acestea, deoarece necesitatea sociala de a se impune norme, cat si cea emotionala de a se crea sperante, au fost atat de profunde, incat oamenii au fost nevoiti sa conceapa o forta supraumana, pe care s-o considere cu teama si supunere, dar si cu incredere si veneratie, apta sa vegheze la respectarea normelor si sa ofere cu generozitate sperante. Avand la baza credinta, care deseori se pierde in detalii, au fost inventate religiile exploatand ce mai mare slabiciune a omului ... frica de ... moarte, de singuratate, de tunete si fulgere, cutremure si alte calamitati naturale. Cu alt cuvinte, pentru a-si defini sensul existentei, oamenii au fost amagiti sa accepte ca explicatie nonsensul.

     Desi se revendica a fi crestini, cei mai multi enoriasi nu au citit niciodata biblia in intregime, iar multi nici nu au auzit de vechiul testament, ei ghidandu-se dupa predicile interpretate de preoti dupa noul testament. Oamenii religiosi, carora biblia le-a dat cateva repere, se tem ca vor ajunge in iad (Problema Raiului sau Temperaturi rai-iad). Bineinteles ca este un nonsens, nascut din ignoranta. Exista multe religii in lume care-si bazeaza puterea si controlul pe naivitatea oamenilor. De aceea, „frica de dumnezeu” este o tema mult mai frecvent folosita in discursurile popilor decat „iubirea de dumnezeu”. Acestia stiu ca nu exista nimic mai paralizant decat frica si o speculeaza la maximum, in propriul folos.

    Biblia este cea mai vanduta carte, cea mai citata, cea mai publicata, cea mai circulata, cea mai tradusa si cea mai influenta carte din istoria omenirii (Adevarul din Carti). Aceste detalii sunt interesante, dar asta nu demonstreaza ca biblia este adevarata. Pavel spune ca ,,toata scriptura este inspirata de dumnezeu’’. Ce inseamna inspirata? Nu putem spune, de exemplu, despre Moise ca a fost inspirat sa scrie despre iesirea israelitilor din Egipt, intrucat el personal a participat la aceasta actiune! O carte de istorie nu putem spune ca ea a fost scrisa sub inspiratie, intrucat ea nu face altceva decat sa redeia niste fapte care deja s-au implinit. Un poet atunci cand scrie o poezie se numeste inspiratie! De altfel orice actiune creatoare de arta se numeste inspiratie. Biblia fiind un amestec de carti istorice, coduri de legi, dogme, cantari etc., putem spune fara rezerve ca nu poate fi in totalitate inspirata!

    Sa crezi in ceva nu e gresit, atat timp cat credinta are un scop benefic si duce la o evolutie a ta, asa cum e cazul credintelor animiste ale triburilor si populatiilor integrate mediului de pe tot globul (aborigenii amerindienii, nordicii, africanii, australienii sau asiaticii). Credinta in zeii religiilor abrahamice ori derivatele lor (crestinism iudaism si islamism, precum si toate sectele lor) nu e benefica, nu are scop evolutiv, ci din contra... pentru ca aceste religii au fost infiintate si exista ca unelte cu singurul scop de a limita evolutia spirituala a omului, pentru a-l face docil, supus autoritatii, intr-un cuvant, pentru a-l sclaviza. Cu toate ca credinciosii au suferit nenumarate nenorociri si dezastre (razboaie, calamitati, decese al copiilor, sotului sau sotiei) in urma carora au fost grav dezamagiti, totusi, din moment ce ei continua sa se amageasca prin credinta, rezulta ca nevoia emotionala de amagire este mai puternica decat luciditatea oricarei dezamagiri.

    ,,Ceea ce ma surprinde cel mai mult este omul. Acesta isi sacrifica sanatatea ca sa faca bani. Apoi isi sacrifica banii ca sa-si recupereze sanatatea. Si apoi devine atat de nelinistit in privinta viitorului, incat nu se mai poate bucura de prezent. Rezultatul este ca el nu mai traieste nici in prezent, nici in viitor. Traieste ca si cand nu va muri niciodata, si apoi moare fara sa fi trait niciodata cu adevarat’’. Dalai Lama.



Mittwoch, 6. Dezember 2017

Cum a fost fabricat Jessus

Pavel Coruț

    Conform legendelor biblice, Jessus a fost produsul framantarilor religioase ale evreilor ocupati de romani. Preotimea iudaica tinea de adevar vechiul testament si practica jertfe in temple zeilor tribali cunoscuti: elohim (zei-plural), Eli, Adonai, Sabaot si Iahwe. Moise, despre care nu avem probe ca a existat, ar fi incercat sa reduca zeii iudaici numai la Iahwe, insa iudeii antici, inclusiv Jessus, au continuat sa-i invoce pe toti. La mare moda erau profetiile si speranta venirii unui mantuitor - Mesia. Pe acest fond de disperare creat de ocupatia romana, de talmacire a profetiilor si de asteptare a unui mantuitor divin, a aparut Jessus.

    Conform lucrarilor apocrife, tamplarul Iosif din Nazaret s-a insurat cu o fata, Miriam, insa a descoperit ca era deja insarcinata. Iosif a plans si a vrut s-o omoare, insa un inger i s-ar fi aratat in vis si i-ar fi spus ca pruncul din pantecele ei fusese zamislit de dumnezeu. Ca atare, la scurta vreme dupa nunta, a plecat cu sotia insarcinata catre Bethleem, sa participe la recensamantul facut de romani. Sursele istorice nu confirma vreun recensamant in acea vreme, dar legenda a fost adaptata dintr-un motiv mistic: profetia prezisese ca mesia se va naste din semintia regelui David, in Bethleem. Ati ghicit ca, la o mie de ani dupa moartea regelui David, intr-o populatie salbatica, ce nu mentiona in scris nicio genealogie, lui Jessus i s-a gasit descendenta din acest rege, prin mama sa! Asa incepe evanghelia, pentru a confirma profetia. In Bethleem, cei doi soti au gasit cazare numai intr-un grajd, in care pruncul s-a nascut, intr-o noapte senina, blanda si instelata de primavara. Ca urmare, pana in secolul 4 e.n., crestinii au sarbatorit nasterea lui Isus  pe 28 martie, 18 aprilie si 29 mai. Legendele si ritualurile crestine din prezent nu mai tin cont de faptul ca primavara din Iudeea nu e friguroasa, si intoxica populatia naiva cu scenete si cantece despre nasterea in frig, sub suflarea boilor. Trei magi calauziti de o stea ar fi venit la ieslea pruncului pentru a i se inchina ca unui mesager ceresc. Tacamul legendei e complet, nu? Mult asteptatul mesia se nascuse.

    Regele iudeu Irod, speriat de aparitia unui contracandidat, ar fi poruncit sa se ucida toti pruncii din Iudeea mai mici de doi ani. Informatia nu este confirmata de nicio sursa istorica, desi un asemenea carnagiu ar fi atras atentia istoricilor iudei si romani.  Ingerul s-a prezentat din nou la Iosif si i-a poruncit sa fuga in Egipt. Gandirea creatorului de legende n-a putut imagina interventia divina intr-o forma mai potrivita cu atotputernicia, ca de pilda schimbarea gandului lui Irod sau moartea lui accidentala. Conform relatarilor apocrife, Iosif si Maria au plecat cu pruncul spre Egipt, folosind un asin pentru transport si cateva capre pentru hrana. In jurul lor se intamplau minuni: curmalii se plecau sa le poata culege roadele, leii si leoparzii se culcau la pamant, lupii le insoteau mica turma de capre fara a o ataca etc. Daca Moise cu iudeii fugari ratacisera 40 de ani din Egipt pana in Iudeea, „familia divina” a ajuns mintenas, si nu se stie ce-a facut pana in momentul intoarcerii.

    Irod a murit in anul 4 e.n. si ingerul l-a anuntat pe Iosif ca se puteau intoarce acasa, in Nazaret. Acolo, Maria a nascut ceilalti prunci: Iacob, Iosif, Iuda, Simon, Melha si Esha. Textele apocrife pun pe seama copilului Jessus mai multe minuni deloc divine: uciderea si reinvierea unor copii care-l suparasera, orbirea parintilor acestora, ranirea invatatorului din sat care incercase sa-l invete alfabetul, transformarea unor oameni in porci, acuzarea lui Iosif ca nu era adevaratul lui tata etc.

    Nici macar sursele biblice nu ne spun ce-a facut Jessus pana in anul 28 e.n. Misticii moderni incearca sa suplineasca lipsa informatiei cu tot felul de presupuneri: ar fi lucrat ca tamplar cu tatal sau, ar fi fost initiat de esenieni, ar fi invatat hipnoza in India etc. In acel an, Jessus s-ar fi botezat in Iordan, sub supravegherea lui Ioan Botezatorul, un profet salbatic ce traia in desert, se hranea cu lacuste si miere, umbla aproape gol, critica depravarea neamului sau si anunta sosirea „imparatiei domnului”. Cu ocazia botezului, s-ar fi deschis cerul si s-ar fi auzit o voce spunand: tu esti fiul meu iubit, intru care am binevoit. Puteti crede ca dumnezeu se adresa astfel unui salbatic de pe o minuscula planeta dintr-un Univers infinit? Cat de mic si de lipsit de preocupari serioase trebuie sa fie dumnezeu in conceptia misticilor crestini!

    Dupa botez, Jessus a fost dus de duh in pustiu sa posteasca 40 de zile si sa fie ispitit de diavol. Cam ilogica chestia, nu? Duhul unui Univers infinit a coborat pe o planeta cat un fir de praf sa se joace de-a verificarea credintei propriului fiu. Ispitirea de catre diavol este o noua gogomanie salbatica. Conform vechiului testament, Satana nu era diavol, ci un inger de la curtea zeului Iahwe. Termenul diabolus nu era cunoscut de Jessus, deoarece a fost inventat de romani la un secol dupa moartea sa. Cine l-a ispitit pe aspirantul la zeificare Jessus? Cum putea Jessus sa-i replice diavolului ca el se inchina numai lui dumnezeu, cand nu avea nici cea mai vaga notiune despre divinitate, ci se inchina zeilor tribali ai neamului sau, in special lui Eli, al carui fiu se credea, in secret.

    Dupa ispitire, Jessus isi aduna cativa adepti din randul unor oameni modesti (pescari, pastori, tarani...), incepe sa predice printre iudei si sa faca minunile pentru care va fi ulterior zeificat: invierea unui mort (Lazar), vindecarea unor orbi si a unor posedati, inmultirea painilor si pestilor, transformarea apei in vin etc. Toate aceste minuni circulau anterior in folclorul iudaic, puse pe seama profetului Ilie, asa ca autorii evangheliilor le-au preluat si le-au mai gogonat putin. In realitate, nici fapturile divine nu pot invia persoanele trecute de faza de moarte clinica, deoarece dupa cateva ore creierul se altereaza iremediabil. Niciuna din minunile descrise de evanghelii n-a fost retinuta de vreo sursa istorica, fapt foarte ciudat pentru ecoul pe care l-ar fi starnit, daca ar fi fost adevarata. Daca n-ar fi fost executat, secta lui s-ar fi destramat ca multe altele initiate de tot soiul de fanatici salbatici. Crucificarea lui si mai ales legenda ca ar fi inviat a starnit interesul maselor ignorante ebraice. Apostolii sai, cati or fi existat cu adevarat, au creat mici grupuri, apoi au inceput sa predice si in Imperiul Roman. In jurul lor, adeptii ferventi au creat legende, iar naivii le-au crezut.

    Majoritatea crestinilor nu au citit niciodata biblia in intregime, iar multi nici nu au auzit de vechiul testament, ei ghidandu-se dupa predicile interpretate de preoti dupa cateva pasaje pacifiste din noul testament. Studiul teologiei, asa cum se face in bisericile crestine, este studiul a nimic. Nu se bazeaza pe nimic, nu are niciun principiu, nu avanseaza, nu are date, nu poate demonstra nimic si nu admite nicio concluzie.

Donnerstag, 16. November 2017

Religia o frana a progresului

Ceva atat de complex si incredibil ca Pamantul, Soarele sau tot Universul, este imposibil sa aiba un raspuns atat de simplu si sec ca un dumnezeu, cel putin nu unul care se incadreaza in orice religie. Sa crezi ca cel ce a creat universul i-ar pasa catu-si de putin daca tii tu post sau nu, sau ca te urmareste si cumva iti inregistreaza tot ce faci, zici sau gandesti, sau ce e si mai uluitor e ca are nevoie ca tu sa te inchini lui. Raspunsul este mult mai complex si mai mult ca sigur nici crestinii, nici ateii, nici un adept al unei religii nu are un raspuns categoric la aceasta intrebare.

    Au fost vremuri in care era absolut clar pentru toti ca pamantul este plat, altfel cum am putea sta in picioare pe el, nu? Au fost vremuri in care era clar pentru toata lumea ca nu se poate zbura cu obiecte mai grele decat aerul, ca nu se putea calatori cu trenul peste o anumita viteza, ca pamantul este in centrul Universului si Soarele se invarte in jurul lui, ca este nesanatos sa faci baie prea des, etc. Astazi, cand auzim de astfel de lucruri ne intrebam cum se poate ca oamenii sa fi crezut vreodata asemenea stupiditati.

    In mod normal un om neindoctrinat religios care a trecut prin scoala ar trebui sa aiba macar cateva cunostiinte stiintifice si sa nu creada ca lumea a fost facuta in 6 zile si ca omul a fost facut din lut asa cum scrie in biblie. Religia a intrat in absolut toate domenile chear si in stiinta si a trecut toate informatile prin prisma ei dogmatica incetinind sau chear blocand progresul. De fiecare data cand s-a descoperit ceva nou, revolutionar, biserica a spus nu si traditiile bisericesti s-au opus cu indarjire la promovarea cunoasterii stiintifice si a culturii umaniste, tot asa cum s-a opus tuturor miscarilor sociale progresiste din ultimul mileniu. Este clar ca recomndarile impotriva omuciderii si pentru moderatie in satisfacerea nevoilor de viata nu sunt de esenta religioasa. Ca religia a introdus in patrimoniul ei si fapte ale cunoasterii empirice, reguli de igiena, norme practice de convietuire sociala, aceasta este o alta problema. S-au descoperit populatii primitive care au formulat si respecta cu strictete o serie de norme firesti ale convietuirii sociale, fara sa aiba nici un fel de credinta religioasa. Iar faptul ca a existat o perioada in istorie cand oamenii de stiinta de atunci au facut progrese sub tutela bisericii se datoreaza exclusiv pozitiei politice si financiare pe care aceasta a ocupat-o in acele timpuri. Ca dovada, atunci cand aceasta pozitie s-a schimbat, demersul stiintific s-a distantat de basmele biblice, fiind in zilele noastre chiar pus in opozitie cu religia.

    Privind ultimii 25 de ani incoace de la noi din tara, putem sa vedem mocirla in care se zbate mai mult de jumatate de popor, practicile medievale, incultura, fanatismul, inapoierea si prostia, intr-un cuvant cancerul religios si problemele psihice de care sufera credinciosii. Problema este de a rapsunde la intrebarea daca superstitia, credinta in zei, spirite au slujit candva progresului. Raspuns simplu: nu. Orice tara civilizata care a evoluat si oamenii au dorit progresul si evolutia, au inteles ca pentru a fi posibile aceste lucruri trebuie sa te rupi de un trecut catastrofal, negru si primitiv, de toate lucrurile inapoiate care tin pe loc dezvoltarea omului si a societatii.

  Sta in natura omului sa domine si sa exploateze toate slabiciunile semenilor lui si, in demersul de a-si potoli setea de putere, recurge tot timpul la metoda clasica care nu a dat gres niciodata: religia! Asa s-a intamplat si in scoietatea moderna: expansiune ateista in momente de progres, pentru ca apoi, in vederea consolidarii puterii noii clase exploatatoare, in dauna maselor populare, sa se apeleze din nou la religie, cu mijloacele ei traditionale, privind supunerea fata de stapanire si umilinta ridicata la nivel de virtute.

     Astazi religiile au devenit o afacere profitabila si vectori de expansiune ai intereselor statelor de origine, iar la intrebarea cand va dispare dumnezeu si crestinismul, caci vor disparea, numai timpul ne poare raspunde. Zeitatile sumero-akkadiene au disparut complet din vederea credinciosilor cam dupa vreo 3000 de ani timp in care au influentat culturile vecine si s-au adaptat dupa ele. Au fost inlocuite cateodata treptat, cateodata nu, de alte mode religioase. N-am auzit sa se revolte vreo zeitate din cauza asta! Nici dumnezeu n-o sa se revolte cand o sa vina timpul lui, pentru ca e doar o idee care e acum la moda. Se pare ca salvarea zeitatilor sta doar in incapatanarea unor oameni de a renunta la ele. Zeitatile stau inerte si astepta schimbarea modei. La fel au patit Thor, Horus, Osiris si tot panteonul egiptean si tot panteonul grec.

Samstag, 4. November 2017

Libertatea religioasa


    Cand se naste un copil, se naste fara nici o religie, liber, insa la aprox. 30 zile dupa nastere, biserica cu cea mai mare cota de piata din zona - in cazul nostru cea ortodoxa -  obtine prin manipulare, traditie si perseverenta, un contract de exclusivitate de la parinti pentru ca el sa devin crestin ortodox… asta in conditiile in care el nu avea discernamant la varsta de o luna. Pur si simplu parintii si-au asumat ca daca ei cred in acel zeu va crede si ala mic. Asa ca pana la urma pozitia geografia determina religia in care va creste si zeul in care va crede un om. Un credincios ortodox din romania, ar fi fost musulman daca s-ar fi nascut intr-o tara din Orientul Mijlociu, ar fi fost un catolic daca s-ar fi nascut in Italia, respectiv ar fi fost ateu, buddhist sau taoist, daca s-ar fi nascut in China.

    Culturile politeiste pe timpul Greciei antice sau a Imperiului Roman, inainte de asa numita cotitura a lui Constantin, garantau in mod implicit libertatea religioasa. Existau mai multe divinitati si fiecare era liber sa aleaga pe care sa le venereze sau, pe cea a caru-i manie simtea ca trebuie s-o potoleasca. Iti alegeai un zeu din ,,oferta pietii'' fara a-i nega pe ceilanti. De acea intre toate religiile numai monoteismul este in mod potential violent si dusman al libertatii religioase. Daca exista un singur zeu, venerarea tuturor celorlalte presupuse divinitati este un scandal si trebuie sa dispara. Sau, ca s-o spunem in alt mod, monoteismul introduce in religie ideea adevarului, distinctia dintre adevar si neadevar divin.

    Pana la Constantin cel Mare credinta crestina nu era deloc o religie tolerata, adesea era persecutata. Crestinii puteau maxim sa spere la libertatea religioasa. Dar, imediat ce crestinismul a devenit religia imperiului roman, el a incetat sa fie tolerant fata de celelalte religii. Desigur, ce inseamna ,,el'' in acest caz este ambiguu. Nu inseamna nici biserica, nici numai imparatul. Conducatorii erau interesati de fundamentele si de unitatea imperiului lor, biserica era interesata sa cucereasca inimile poporului. Dar, in pofida scopurilor diferite, intereselor lor erau aceleasi. Politica a devenit instrumentala pentru religie si religia, ca singura conceptie adevarata despre realitate, pentru politica. Astazi noi suntem dezgustati cand auzim despre musulmani care, pe baza diferitelor sure din coran si a unor traditii islamice, sunt oameni condamnati la moarte si ucisi numai pentru ca se convertesc la crestinism. Dar nu ar trebui sa uitam ca acesta a fost acelasi mod cu care crestinismul i-a tratat pe ceilanti pentru o perioada de timp destul de lunga. La ora actuala nu mai exista crestinatatea, ci numai diferite biserici care lupta intre ele si se denigreaza una pe alta.

    Astazi noi intelegem prin ,,libertate religioasa" revendicarea legitima a dreptului de a alege in fiecare clipa - fara a intra in nici un dezavantaj - propria convingere religioasa. Iar constitutile moderne limiteaza dreptul guvernului de a se amesteca in treburile interne ale unei religii recunoscute dar, nici o constitutie nu defineste notiunea de religie. In America, Scientology este recunoscuta ca religie (pur si simplu pentru ca pretinde ca este asa) in timp ce in multe tari europene acest produs al scriitorului de stiinta fantastica L. Ron Hubbard este considerat o organizatie in mod potential criminala si de aceea este controlata indeaproape de institutiile responsabile de securitatea interna. Mai in general, libertatea religioasa este considerata un drept uman fundamental numai in masura in care ea nu tulbura in mod deschis ordinea publica asa cum este definita de constitutie. Dreptul uman la libertatea religioasa risca tot mai mult sa intre in conflict cu alte drepturi umane, indeosebi cu dreptul la egalitate si cel de a nu fi discriminati datorita vreunui fapt considerat irelevant. 

    Putem fi morali si fara zei. Morala si etica nu au orientare religioasa(Sursa conceptelor bine si rau). E mai bine sa fim morali pentru ca asa trebuie si ca asa ne-ar placea sa fie si semenii nostri cu noi …. decat sa fim morali doar de frica vreunui zeu. Vorbind strict de Romania, in timp ce alte natiuni cerceteaza spatiul cosmic , noi cheltuim banii construind biserici si catedrale , iar pe copii ii speriem de mici ... cu bau-bau, halal societate , aflata la sute de ani distanta de realitatile momentului. Toti suntem vinovati pentru ce se intampla in ziua de azi. Pentru ca judecam, suntem prosti, ignoranti, avem idei preconcepute si alegem sa ne identificam ca noi vs. ei, unde „noi” suntem superiori si „ei” sunt inferiori si trebuiesc inlaturati.

Donnerstag, 19. Oktober 2017

Rostul spovedaniei

   Spovedania este un ritual in unele culte religioase la crestini care consta in marturisirea pacatelor de catre penitent in prezenta unui unui preot. Despre spovedanie se spune si ca este o taina sfanta, o marturisire extrem de importanta pentru credincios, marturisire ce nu trebuie, sub nicio forma, dezvaluita de preotul duhovnic. Popii spun ca toate pacatele spovedite sunt iertate de dumnezeu prin intermediul lor, apoi, trebuie uitate si, mai ales, nerepetate, pentru ca de la o spovedanie la alta sa se vada o evolutie in plan spiritual.


    Acest cult al confesiunii de-a lungul timpului a fost de mai multe ori upgradat! La inceput, penitentii isi spuneau pacatele cu voce tare in fata obstii crestine, apoi urmau o perioada de post si incercare, iar la sfarsitul perioadei, episcopul le dadea dezlegarea, reintegrandu-i in biserica. In jurul anului 600 e.n. odata cu introducerea notiuni de iad (Teoriaevolutiei bibliei) au inceput sa se practice marturisirile nepublice, sa se scrie chear indreptare de spovedanie. (indreptar spovedanie actual aici - eu am crezut ca mor de ras)


Cateva pacate din ,,Lista de pacate''

- Am fumat. M-am drogat (fumatul si drogurile sunt sinucidere). Am vandut tigari si/sau droguri.
- Am vorbit cu mai multe intelesuri.
- Am inselat statul, depunand declaratii de venit false.
- Daca mi-au venit in gand pacate, m-am indulcit gandindu-ma la ele, in loc sa le alung imediat.
- Nu mi-a fost gandul la slujba. M-am uitat ce fac altii, cu ce sunt imbracati.
- M-am ametit la cap cu bauturi alcoolice. M-am imbatat. Am si varsat dupa aceea.
- N-am pastrat curatie cu sotul (sotia): miercuri, vineri, sambata, duminica, luni; in cele 4 posturi de peste an; in timpul sarcinii si al ciclului lunar
- Am facut pacatul onaniei ca sa nu fac copii, adica: am folosit prezervativ sau am varsat samanta afara ca barbat, iar ca femeie am folosit diafragma.
- M-am impreunat cu sotul (sotia) de mai multe ori in 24 de ore.
- Am ganduri de desfranare cu persoane de sex opus sau de acelasi sex. Cand imi
vin aceste ganduri, nu le departez, ci ma indulcesc cu ele, desi n-as vrea sa fac
pacatul.
- Am pipait alt trup pentru a simti si provoca placeri de desfrau.
- M-am culcat cu femeia mea dupa ce am divortat de ea.
- Am facut pacatul malahiei singur(a) (adica atunci cand o persoana isi provoaca placere singura, masturbare). Acest pacat se numeste curvia cu diavolul.
- Am facut pacatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral).
- Am preacurvit cu animale, pasari (zoofilie), cu copii (pedofilie)
- Am privit filme, poze cu prostii. Am in casa poze, statui cu prostii.
- Am privit cu placere cum se impreunau animalele.
..........................................................................................................

    De la inceputul inceputului omenirii si pana astazi sunt niste reguli universal valabile si oamenii sunt inca condusi de aceleasi instincte primare. Informatia a fost tot timpul factorul cel mai important in jocul puterii si cine o detinea, detinea si controlul. Totul era bazat pe psihologie, pe manipularea tuturor sentimentelor umane, de la bucurie la tristete, de la indoiala la vina si cel mai important manipularea prin frica. De aici a venit si ideea geniala a bisericii de a folosi cultul confesiunii in favoarea lor astfel incat cele mai ascunse secrete al omului le erau dezvaluite datorita credintei in iertare, secrete pe care le foloseau apoi impotriva celor care le revelau.

    Biserica neaga lucrul acesta si varianta oficiala este ca popa nu are voie sa divulge pacatele enumerate de penitent la spovedanie nici inainte autoritatilor, chiar daca ar fi expus sa-si piarda viata! Nici pentru scopuri considerate utile pentru penitent, popa nu trebuie sa comita acte de indiscretie. Daca preotul nu pastreaza secretul marturisirii, pedeapsa este extrem de aspra si poate merge pana la caterisire. Dar printr-o circulara a Patriarhiei, din anul 1956, care nu a fost abolita nici astazi, popii sunt obligati sa raporteze imediat ,,autoritatilor'' daca in cursul spovedaniei au fost mentionate subiecte de domeniul sigurantei statului, crime, sau tradari de stat. Unde este taina?

    Biserica a catalogat internetul si calculatorul ca unelte ale diavolului dar tot cu aceleasi unelte incearca sa isi mareasca influenta. Mai nou au aparut pagini unde se pot ierta pacatele on-line. Pacatele pot fi marturisite din tastatura, iar credinciosii primesc raspunsurile asteptate, dar si canoanele, din partea lui popa-blogger. Pentru cei care simt, totusi, nevoia unei legaturi face-to-face, popii virtuali au inventat spovedania la webcam... un alt fel de videochat. A aparut aplicatia pentru marturisirea pacatelor pentru smartphone si tableta. Daca ai gresit cu ceva, bifeazi intr-o lista de pacate ce ai gresit si apesi butonul trimite si gata esti iertat si poti sa o iei de la inceput cu pacatuitu'. Cu ajutorul tehnologiei se iarta de 10x10³ mai multe pacate ca inainte.




   Oricine poate vedea (daca ar vrea) ca popi fac orice pentru bani: ,,sfintesc'' bordelurile, masinile, armele ... cam orice se poate sfinti. Popi nu au nici o autoritate morala, daramite spirituala pentru a ierta ceva in numele altcuiva. Spovedania nu are efect iar oamenii sunt declarati „iertati” de catre popi, dar ei continua in general acelasi mod de viata ,,pacatuind'' mai departe. Nu exista o cainta autentica si o schimbare a vietii, ci canoane cu pedepse fara rost si fara rod iar popi traiesc in lux si nepasare ma departe! Toti cei care se duc la spovedanie fac un ritual fara rost, si care nu duce la o viata sfanta, ci la sustinerea inselaciunii, dandu-le oamenilor o amagire si o siguranta falsa!




Samstag, 23. September 2017

Problema raiului



    Omul a fost preocupat din toate timpurile de viata sa de dupa moarte. Raiul este parte integrata din fiecare religie aparand sub diferite denumiri si acolo recompensele vor fi proportionale cu faptele din viata pamanteasca, fapte care sunt roadele vointei noastre constiente si libere. Este usor de inteles de ce notiunea de rai este asa de atractiva. Cine nu-si doreste sa dainuiasca vesnic, lipsit de griji, fericit?

    Sa trecem peste lipsa dovezilor care sa ateste ca un astfel de loc ar putea sa existe si sa exploram dimensiunea logica a acestui ipotetic spatiu.
    Empatia, compasiunea pentru semenii aflati in suferinta reprezinta una dintre principalele calitati necesare accederii in rai. Se presupune ca virtuosii, dupa o viata plina de fapte marete, dovedindu-si atat credinta in divinitate cat si compasiunea pentru semenii sai vor ajunge in rai. Sau mai bine zis, sufletele lor vor ajunge in rai. Se pune intrebarea ce existenta vor avea aceste suflete odata ajunse in locul fericirii supreme? Cum vor putea ele sa fie fericite stiind ca miliarde de alte suflete ard in iad, mistuite de focul gheenei dupa o viata pacatoasa? Se presupune oare ca sufletele celor plini de compasiune isi pierd instantaneu capacitatea de empatizare cu sufletele semenilor din iad? Cum va putea oare sufletul mamei virtuoase sa fie fericita in rai cand sufletul fiului ei, rocker, arde pentru o vesnicie in cazanele diavolului?! Pentru a reconcilia aceste conditii incompatibile, suntem obligati sa presupunem ca sufletele sunt intr-un fel "lobotomizate emotional" instantaneu odata cu intrarea in paradis, uitand atat de existenta raului in sine cat si de existenta vietii de pe Pamant, cu tot ce presupune ea.

    Sa trecem totusi si peste aceste fracturi de logica si sa ne ducem rationamentul critic mai departe. Biserica ne invata ca omul trebuie sa-si infranga dorintele neconforme dogmei, sa duca o viata virtuoasa in speranta mantuirii. Asadar, daca duci o viata sfanta si-ti infranezi toate dorintele neconforme credintei, ajungand in rai vei descoperi ca nu ai cum sa fii fericit deoarece nici acolo nu te vei putea manifesta liber.
    Sunt preoti care ridica si mai mult stacheta si pretind ca nu ajungi in rai decat daca reusesti sa nici nu mai poftesti la ceea ce nu este conform dogmei. Dupa ei, ajungi in rai doar daca de-a lungul existentei tale pamantene ajungi sa-ti reprimi atat de mult dorintele neconforme credintei incat reusesti sa nici nu-ti mai doresti altceva decat o viata de sfant. Astfel, odata ajunse in rai, sufletele ar duce o existenta uniforma, neschimbata in timp, fara sa-si doreasca schimbare si fara nevoia de reguli care sa interzica deviatia.

    Raiul isi schimba constant forma odata cu trecerea vremii. Cei care au scris biblia, traiau intr-o zona aproape desertica, asadar raiul lor era un loc cu izvoare, rauri, fantani si oaze. Astazi, sinucigasii islamisti cred ca raiul este un loc cu placeri sexuale, in care nici mai mult nici mai putin de 72 de fecioare supuse ii satisfac martirului cele mai ascunse placeri. Fiecare vede in rai o salvare, si tot cea ce nu poate avea in timpul vietii. Raiul este o reprezentare dupa standarde pur umane si, la urma urmei, o inventie omeneasca de la un capat la celalalt, din pura nevoie.

    Multe dintre religii spun ca, daca nu esti membru al cultului lor, vei ajunge in iad. De vreme ce exista mai multe religii si cum oamenii nu apartin doar unei singure religii, putem sa ne imaginam ca nici un suflet nu ajunge in rai. Asa cum spunea un intelept ... ,,un loc in care ne ducem cu totii ... nu poate fii un loc rau ... nu-i asa?’’

Sonntag, 6. August 2017

Dumnezeul lui dumnezeu !


Un clip postat pe youtube din 2013 care are peste 2 milioane de vizualizari si peste 23 de mii de comentarii.

Mittwoch, 2. August 2017

Sursa conceptelor bine si rau

    De unde stim noi oamenii ce este bine si ce este rau? Cum se cuvine sa ne comportam? Daca este moral sa ne insusim bunurile altuia sau daca ne este permis sa profitam de pe urma naivitatii celorlanti? Pentru o fapta rea, care ar fi pedeapsa ,,potrivita’’?  La aceste intrebari, credinciosii nu au niciun dubiu: toate raspunsurile vin de la dumnezeu. Credinciosul de orice confesiune este convins ca notiunile de bine si rau sunt date de dumnezeu iar fara interventia divinitatii omul nu ar fi decat o bruta insensibila.

    Fiecare religie pretinde ca este detinatoarea adevarului adevarat! Marea intrebare este: care zeu este cel adevarat si al carui cuvant trebuie sa-l urmam? Jehova, Allah, Buddha, Brahma sau poate Jupiter, Zeus, Thor? Intampinam dificultati mari daca dorim sa alegem rational, in conditiile in care raspunsul la acesta intrebare l-am primit deja in primii ani de viata, fiecare dupa religia in care a fost crescut. Daca suntem educati in familii crestine, il alegem pe Jesus, daca suntem educati in familii musulmane, il alegem pe Allah … etc. Stim doar ce ni se spune de catre familie, biserica, scoala ca este bine. In acest fel, conceptiile noastre despre bine si rau se trag de fapt din moralitatea comunitatii in care am fost crescuti.

    Ne trebuie doar putina imaginatie si ceva obiectivitate pentru a ne inchipui ca ne-am fi nascut intr-un stat islamic, in mijlocul talibanilor, iar intreaga noastra educatie s-ar rezuma la invatatura unui imam semianalfabet care pretinde ca ne transmite cuvantul divin al profetului. Cu mare probabilitate, la ora asta am planifica atacuri cu bomba asupra necredinciosilor ca, conform cartilor sfinte ar trebui omorati si schinjuiti pentru a le salva sufletele si, daca ne-ar mai ramane timp, am fugari nefericitele femei care au indraznit sa iasa din casa neacoperite din cap si pana in picioare. Si toate astea in numele divinitatii.

    Standardele morale sunt destul de schimbatoare in timp, ele evoluand odata cu influentele sociale, etnice, tehnologice la care este supusa societatea. Analiza tuturor textelor religioase, inclusiv a coranului si a bibliei, ne furnizeaza si alte dovezi ca acestea reflecta moravurile vremurilor in care au fost scrise. In perioada in care a fost scris vechiul testament, infanticidul si chiar genocidul in numele credintei reprezentau idealuri de moralitate. Astazi, pentru aceleasi gesturi, societatea l-ar condamna pe faptas la ani grei de puscarie sau l-ar interna intr-un ospiciu. Noul testament, scris la cateva secole dupa cel vechi, reprezinta un mare pas inainte in ceea ce priveste standardele de moralitate. Nici nu este de mirare. Intre timp, societatea evoluase, ideile despre bine si rau se modificasera si ele.

    Biserica anglicana nu demult a admis patrunderea femeilor in randul clericilor, la un secol distanta fata de legiferarea votului universal. In Romania, dreptul femeilor la vot a fost legiferat ceva mai tarziu decat in Marea Britanie dar biserica ortodoxa este inca foarte departe de a accepta ideea de femei-preot. Astfel putem spune ca ortodoxia este mai impermeabila decat anglicanismul, sau mai degraba putem afirma ca societatea romaneasca inca nu priveste femeia pe picior de egalitate cu barbatul.

    De regula, intr-o comunitate suficient de bine definita si omogena, se ajunge daca nu la un consens general atunci macar la unul majoritar. Sa luam un singur exemplu: in urma cu cateva decenii, se punea accent pe virginitate. Domnisoarele trebuiau sa fie ,,fete mari’’ pana in noptea nuntii, iar cele care nu se conformau se faceau de rusine si erau aratate cu degetul. Astazi, odata cu revolutia tehnologica care ne-a adus lumea in casa prin intermediul internetului, televizorului, oamenii au adoptat multe dintre legile si moravurile lumii civilizate iar femeia este privita ca egala barbatului. O domnisoara care schimba des prietenii nu mai starneste atatea discutii ca inainte.

    Majoritatea teologilor contemporani se grabesc sa specifice ca biblia nu trebuie luata ad litteram. Textul ar trebui ,,interpretat’’, ,,distilat’’ pentru a ramane esenta invataturii primite de la dumnezeu. Tocmai aici este problema! Interpretarea este facuta de oameni, membrii ai societatii contemporane, in functie de normele de moralitate acceptate astazi. In esenta, aceste notiuni de bine si rau sunt definite de societatea in care traim prin interactiunile complexe la care sunt supusi membrii ei. Ce le convine si este compatibil este luat ca atare iar ce nu, teologi rup logica si bunul simt si vin cu niste interpretari una mai nastrujnica ca alta.


Freitag, 14. Juli 2017

Frauda taxei kosher

Facand o calatorie culinara in jurul lumii ajungem la concluzia ca hrana este de o diversitate covarsitoare. Pentru europeni anumite animale sau insecte sunt orice altceva, numai hrana nu, in schimb, locuitorii din multe tari asiatice n-au nici o problema cu asta. Pentru noi, a manca insecte e o aberatie, dar lacustele, furnicile si larvele de tot felul sunt niste delicatese pentru anumite populatii din Asia, Africa si Australia.

    Reguli, diferite de la o populatie la alta, dar foarte stricte, guverneaza obiceiurile alimentare ale diverselor grupuri umane. Ce animale se pot manca si cum trebuie ele sacrificate, pregatite si consumate, ce parti din corpurile acestor animale pot fi mancate si care nu, ce mancaruri sunt permise/interzise in cursul anumitor perioade (post, ramadan), sau in anumite situatii fiziologice (graviditate) sau anumitor clase sociale... toate aceste reguli formeaza coduri complexe, respectate de multi oameni chiar si in aceste vremuri de libertate a gandirii si de amestec intre culturi. In unele cazuri au la baza o justificare rationala, legata de sanatate, sau motive de ordin practic, alteori nu poate fi identificat un motiv obiectiv, dar este implicat un sistem de simboluri cu inalta semnificatie, ceea ce face ca aceste reguli sa fie foarte adanc inradacinate.

    Din amalgamul de reguli, simboluri sau traditie sa nascut ,,taxa kosher‘‘. Aceasta taxa este cea mai mare frauda adusa consumatorului de pe fata pamantului. Pentru evrei toate produsele alimentare trebuie sa fie certificate kosher. Un logo kosher imprimat pe ambalaj arata ca produsul a fost , „binecuvantat” de niste rabini sau certificat de o organizatie evreiasca. Pentru certificare, rabinii trebuie sa verifice componentele si sa supravegheze toate etapele fabricarii. Examineaza fiecare aliment din dulap si verifica daca au una din inscriptiile (U) sau (K). Aceste simboluri reprezinta o „binecuvantare” evreiasca si daca le gasesti, inseamna ca ai platit o taxa unui grup religios evreu, fara sa sti si fara sa vrei. Acestea simboluri nu se vor gasi intotdeauna pe fata ambalajului ci ele pot fi ascunse in mijlocul imprimeului minuscul de langa sigiliul etichetei.


    La ora actuala 17500 de intreprinderi din SUA au fost intimidate ca sa plateasca aceasta taxa cu toate ca evreii reprezinta doar 2.9% din populatie. Cele mai mari societati alimentare sunt jupuite de organizatiile si asociatiile rabinice. Rabinii se prezinta in aceste intreprinderi, ca sa-si ofere protectia, contra cost, adica certificarea kosher si, daca intreprinderea refuza, este amenintata de boicotare, fara nici un incojur, deoarece evreii sunt informati de produsele kosher pe care trebuie sa le foloseasca si de cele non-kosher. Cum evreii domina comertul en-gros,en-detail si mediile de informare, rabinii arata clar ca un simplu cuvant este suficient pentru o proasta publicitate si inchiderea circuitului de distribuire. Si astfel, inteprinderile respective, speriate de puterea grupului evreiesc si de frica unei publicitati defavorabile cedeaza zicandu-si ca, oricum, consumatorul final, va plati nota.

    Taxa nu reprezinta decat o fractiune infima din pretul de cumparare, asa de mica incat e imposibil de calculat, zic rabinii. ADL (Liga Antidefaimare) si Wikipedia vorbesc de 0.0000065 centi per articol. Dar, daca o immultim cu numarul de referinte ale produselor in chestiune – produse de baza, cel mai ades – cu numarul americanilor (300 de milioane) si cu cantitatea consumata anual, cifrele nu mai sunt deloc neglijabile. Tinand socoteala de toate tarile unde exista aceasta situatie, vedem ca taxa kosher produce miliarde de dolari.

    Cam asa lucreaza aceasta schema ingenioasa. Un rabin va aborda o companie si va avertiza proprietarii ca daca produsul lor nu este recunoscut drept kosher, sau „potrivit pentru consumul de catre un evreu”, vor infrunta boicot-ul fiecarui evreu. Daca aceste „binecuvantari” sunt atat de importante pentru evrei, atunci de ce au o taxa pentru ele? Ar fi normal sa acorde gratis acest serviciu pentru beneficiului propriilor lor oameni si eventual sa plateasca ceva companiilor producatoare de produse alimentare pentru aplicarea acestor logo-uri kosher. Insa lucrurile stau exact pe dos: companiile trebuie sa plateasca pentru a afisa logo-ul kosher.

Montag, 3. Juli 2017

Ura de dupa ... carti !

Este induiosator sa vezi cum oameni, altfel foarte inteligenti, fac volute logice absolut stupefiante incercand sa salveze biblia sau coranul. Adevarul este ca, luate integral, atat biblia cat si coranul sunt profund imorale si incompatibile cu o societate moderna. Atrocitatile descrise acolo nu sunt deloc exceptii, ele sunt regula, iar daca ne referim la traditia bisericii sau la traditia islamica, violenta este definitorie. Exista, pana la violenta fizica, o formă psihologica de violenta care o incurajeaza pe cea dintai: violenta urii.

    Crestinismul a trecut in ultimii patru sute de ani printr-un proces de laicizare. In momentul de fata, majoritatea credinciosilor crestini nu au citit biblia si se raporteaza la cateva maxime benevolente. Crestinismul este o religie domesticita, cel putin deocamdata. Publicul se adapa de la cateva pasaje pacifiste in care se spune ca totul trebuie sa fie bine si sa ne iubim unii pe altii si sa nu facem rau si alte lucruri similare. De obicei se citeaza cateva fraze care se potrivesc cu valorile contemporane si restul de o mie... ignorate ca nu se potrivesc. Cele 10 prunci sunt reduse la doua sau trei! Restul sunt voit ignorate. De ce oare? ,,Sa nu ravnesti la femeia altuia‘‘! Oare pentru ca, implicit, priveste femeia ca fiind a cuiva? Sau pe cea cu ,,Sa nu ai alti dumnezei in afara de mine‘‘. E intoleranta cu alte religii? Sau, poate tratamentul pe care dumnezeu l-a rezervat celor ,,nealesi‘‘ (sa-i omorati si femeile sa le luati sclave) nu este pe placul nostru? Vechiul testament considera sclavia ceva normal. Este plin de robi si roabe pe acolo. Vrajitoarele trebuie omorate… Daca citim doar ce ne place… Dar! Sa ne mutam la noul testament. Aici lucrurile stau ceva mai bine. Mai trecusera vreo sase – sapte sute de ani, oamenii s-au mai civilizat. Cand crestinii au ajuns in Africa au fost socati sa vada ca triburile de acolo practicau canibalismul. Normal sa fie socati, crestinii nu sunt canibali, nu? Doar ritualic, in fiecare duminica cand se delecteaza cu sangele si carnea lui Jessus, condamnat de tata-su sa fie mancat vesnic de credinciosi… Nu a gasit alta solutie, ce sa facem. Da, stiu, habotnicii imi vor spune ca nu inteleg eu metafora. Nu e nicio metafora, intrebati un preot, este miracolul transubstantierii pe care il face orice preot la liturghie. Atunci nu inteleg semnificatia. Sigur ca nu. Cum nici voi nu intelegeti triburile canibale din Africa. Credeti ca ele nu au justificari inalte? La gasit justificari specia noastra este mare maestra.

    Islamul nu este in aceeasi situatie. El nu a trecut printr-un proces de laicizare. Pana acum cativa zeci de ani societatea islamica era suprema. Nimeni nu s-ar fi gandit sa se opuna. In momentul de fata, acea societate a fost destructurata in mai putin de un secol, proces care a durat de cel putin cinci ori mai mult la crestini. Evident ca oamenii din acea societate destructurata in care unele valori au fost indepartate, alte valori au fost implantate se simt dezradacinati si nu mai stiu pe ce lume sunt. Printre ei se pot regasi si jihadistii cei mai sinistri si persoane inteligente care s-au adaptat la valorile lumii contemporane. Dar, in medie, societatea este destructurata si plina de indivizi dezorientati si violenti. Componenta violenta a islamului contemporan este mai mult decat evidenta.

    Fundamentalismul religios este o realitate prezenta in toate religiile. O explicatie psihologica a succesului sau este ca fundamentalistii ofera de multe ori o naratiune mai seducatoare si accesibila decat teologii oficiali. De pilda, naratiunea reductionista a crestinismului sau islamului poate fi reformulata in cateva cuvinte: datoria adevaratului credincios este sa faca voia lui dumnezeu si sa ii urasca necredinciosi. Oricine altcineva care crede in mod diferit in divinitate este un eretic al carui suflet ar trebui salvat chiar si prin constrangere si executie.

Montag, 19. Juni 2017

Sclav versus Rob

    (Exodul 21:2-6): „Daca vei cumpara un rob evreu, sa slujeasca sase ani ca rob; dar in al saptelea sa iasa slobod; fara sa plateasca nimic ca despagubire. Daca a intrat singur, sa iasa singur; daca era insurat, sa iasa si nevasta-sa impreuna cu el. Daca stapanul lui i-a dat o nevasta, si a avut fii si fiice cu ea, nevasta si copiii sa fie ai stapanului lui, iar el sa iasa singur. Daca robul va zice: „Eu iubesc pe stapanul meu, pe nevasta-mea si copiii mei, si nu vreau sa ies slobod”, atunci stapanul lui sa-l duca inaintea lui Dumnezeu, sa-l apropie de usa sau de stalpul usii, si stapanul lui sa-i gaureasca urechea cu o sula, si robul sa ramana pentru totdeauna in slujba lui.”

    Legea se aplica doar la sclavii evrei, adica cu alte cuvine, doar evreii aveau dreptul la aceste ,,privilegii’’, sa plece dupa 7 ani, sa se poarte bine cu ei stapanii, etc etc... Chiar se pune accent pe acest detaliu, ce se poate face unui sclav evreu si ce nu. Orice alta natie nu avea niciun drept, erau ca animalele !
Legi ca: ,,sa nu ucizi, sa nu furi ... bla bla’’ nu sunt inventate de crestinism. Ele sunt universal umane si apar prin toate culturile, dar legea era valabila numai pentru persoanele din interiorul grupului, tribului. Cei ce nu apartineau de aceste comunitati erau considerati inferiori (caini, dobitoace) si puteau fi jefuiti, schinjuiti si omorati fara sa se incalce vreo lege.

    In viziunea biserici crestine sclavii antici erau considerati ca animalele, robii, ca si sclavii negri americani, erau considerati ca oameni avand suflet, deci aveau posibilitatea de mantuire. Dar cine suntem noi sa contrazicem asta? Sclavul si robul se pare ca nu este acelasi lucru si, pierzandu-ne in definitii si interpretari nuantate, se poate deduce ca marea majoritate a robilor nu sunt sclavi... sunt robi! Din punct de vedere religios, robia si detinerea de robi apareau drept „compatibile” cu perceptele crestine si cu mantuirea, mai ales ca in limbajul bisericesc ortodox este des intalnita expresia „robul, roaba lui dumnezeu” ca fiind vorba despre un supus si un stapan absolut. „Rob, roaba, robie” nu sunt altceva decat termenii romanesti pentru „sclav, sclava, sclavie” si nu redau situatii sau realitati diferite.

    Despre batalia de la Gettysburg (Pennsylvania 1863) se stie ca a fost cea mai mare batalie din Razboiul Civil American, precum si cea mai mare batalie purtata vreodata in America de Nord. Aproximativ 750.000 de soldati au murit in timpul Razboiului Civil dintre Nord si Sud. Cea ce nu prea se stie este ca ambele parti au interpretat biblia in moduri care sa sustina opiniile cu privire la sclavie, cu interpretari literale specifice in Sud si citiri mai nuantate ce au castigat teren in Nord. Nordul a avut propria agenda, propriile motive pentru citirea bibliei asa cum a facut-o si Sudul a avut propriile motive pentru citirea bibliei asa cum a facut-o. Dezbaterea sclaviei a fost foarte influentata de pasaje biblice, pentru a sprijini o parte sau alta dintre tabere.
    Nordul se opunea sclaviei, iar aceasta diferenta culturala a modelat retorica razboiului. Cultura populara din Nord ii reprezenta pe sudici ca fiind decadenti, necrestini, scotand la iveala prejudecatile pe care „yankeii” le aveau fata de concetatenii lor din Sud.
    Reprezentantii bisericilor crestine acuzau sclavia ca fiind un pacat si cereau eliminarea acesteia iar la polul opus, unii au sustinut ca biblia trata sclavia ca o practica legitima. In acest sens, argumentau ca in vechiul testament aceasta era reglementata, iar Jesus, desi a trait intr-o lume in care sclavia a existat, nu a rostit un singur cuvant de condamnare a acesteia. De asemenea, scrisorile apostolului Pavel contin cerinte explicite ca sclavii sa fie supusi stapanilor lor. Bisericile au contribuit la radicalizarea efortului de razboi, determinand ca ceea ce a inceput ca un razboi pentru pastrarea Uniunii sa se transforme intr-un razboi de eliberare a sclavilor.

    Cu aceeasi biblie in mana unii au sustinut rasismul, altii au tolerat sclavia.
Cu siguranta putine lucruri din cultura omeneasca pot egala biblia cand vine vorba despre legende, controverse si razboaie. Este relativ simplu sa se ajunga la luarea unor decizii cu implicatii negative, chiar sangeroase, avand ca suport teologia crestina. Nenumaratele genociduri avand ca motivatie elemente de ordin religios ne arata potentialul pericol al folosirii textelor bibliei intr-o maniera radicala, fara nuantarea necesara. Biblia continua sa ramana cartea cea mai citita, dar si cea mai gresit interpretata. Crestinismul, asemenea islamului, este predispus la violenta iar cu biblia in mana se poate justifica orice.


Freitag, 9. Juni 2017

Aurul Monoatomic

    De-a lungul istoriei, aurul a fascinat, era considerat metalul pur, era asociat Soarelui, iar din punct de vedere energetic aurul pur era un bun conducator si catalizator, radiind un camp deosebit de puternic, cu o amprenta migrationala inalta. Aurul in forma sa monoatomica a fost cunoscut in decursul istoriei sub mai multe nume. A fost numit Lacrima de aur din ochiul lui Horus, Samanta Zeilor, Hrana Zeilor, Roua Alba, Porumbita Alba, Aurul Alb, MFKZT pronuntat ,,mufkuzt’’ in Egiptul antic, Piatra Paradisului in Alexandria, Amrit sau Amrut in India, Shemana in Mesopotamia (Irak), iar vesticii isi pot aminti de el ca fiind Mana referita in Cartea Exodului sau si mai recent, mult ravnita Piatra Filozofala a Evului Mediu. ORMEs (Orbital Rearanged Monoatomic Elements) sau ORMUS este cuvantul dat in epoca moderna de catre cel care a readus atentiei misterioasa materie.

    Aurul in stare monoatomica  a fost redescoperit deabia in anii ’80 de catre David Hudson, american din Arizona si mai apoi popularizat de Laurence Gardner, un american de origine elvetiana. Acesta din urma spune foarte simplu ca aurul in stare monoatomica este un praf alb ce este tot acelasi aur, dar atom cu atom. Orice analiza facuta in aceasta stare a materiei ne indica faptul ca nu mai avem de a face cu aurul clasic asa cum il stim noi, ci cu o forma unica si ciudata de siliciu. Ceea ce numim noi metale sunt structuri alcatuite din atomi ce nu sunt ei insisi metale, singurul lucru care le face metale sunt ,,lipiturile’’ dintre atomi sau electronii de valenta. Odata ce acestea dispar, dispare culoarea si starea metalica.

    Se pare ca si dumnezeu are nevoi materiale, ii place aurul si pietrele pretioase (de ce???) dovada fiind un verset din geneza:
(Geneza 2:10-14)„Un rau iesea din Eden si uda gradina; si de acolo se impartea si se facea patru brate. Numele celui dintai este Pison; el inconjoara toata tara Havila, unde se gaseste aur. Aurul din tara aceasta este bun; acolo se gaseste si bedeliu si piatra de onix. Numele raului al doilea este Ghihon; el inconjoara toata tara Cus. Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la rasaritul Asiriei. Al patrulea rau este Eufratul”
Aurul „bun” asa cum e descris in biblie, este posibil sa fie aurul pur, metalul pretios galben stralucitor sau aurul in forma sa monoatomica.
Bdeliul este o rasina, stravezie si foarte mirositoare, provenind de la un arbore care creste in Arabia. Rasina simbolizeaza puritatea si nemurirea, iar arborii care o produc sunt, uneori, luati drept simbol al lui dumnezeu.
Onixul e o piatra pretioasa, compusa din straturi de diferite culori, careia i se atribuie puteri benefice.

    Aurul este foarte prezent in biblie in toate formele, in starea lui solida sub forma de bijuterii, vesela, statui, etc. si in starea lui monoatomica sub forma de praf. Moise “luand vitelul de aur pe care-l facusera ei, l-a ars in foc, l-a facut pulbere si presarandu-l in apa, a dat-o sa o bea fiilor lui Israel.” (Iesirea (Exodul), cap 32, versetul 20). Pana acum nu ar fi avut nici un sens aceasta istorie pentru ca aurul ,,ars’’ devine aur topit si nu poate fi mancat nici macar pe paine sa nu mai vorbim ca ar fi solubil in apa. Se pare ca aici este vorba de aurul in forma sa monoatomica. Aurul ii este adus in dar si pruncului Jesus, alaturi de smirna si tamaie de catre cei trei magi care au urmat steaua si l-au gasit pentru a i se inchina. Daca tamaia e simbolul divinitatii iar smirna simbolul suferintei umane, aurul a fost si a ramas simbolul regalitatii. Ipoteza ca aurul oferit lui Jesus ar fi fost de fapt in forma lui monoatomica capata astfel un sens, mai cu seama ca si celelate daruri ce i-au fost oferite lui Isus, respectiv tamaia si smirna, au tot scopul elevarii spirituale.

    Revenind in prezent si in tara noastra, popii nostri sunt blindati cu aur pana in dinti la propriu. BOR se afla in topul celor mai profitabile institutii din tara si se poate compara cu cei mai mari jucatori din economie, Petrom, BCR sau BRD, depasind companii precum Hidroelectrica, Banca Transilvania sau cel mai mare lant de retail – Metro Romania! Biserica este o institutie ce lucreaza doar pentru un profit palpabil. Nu este deloc transparenta si nu ajuta financiar pe nimeni, cu exceptia momentelor rare in care sefii bisericii urmaresc un scop, de cele mai multe ori publicitar, de imagine, contribuind cu sume modice la diverse cazuri sociale care au parte de ample relatari in media. 

Mittwoch, 24. Mai 2017

Mistere Misterioase

Biblia contine multe mistere misterioase care au ramas nedezlegate pana in zilele noastre. Cel putin 17 carti lipsesc din versiunea moderna si nu se stie nimic despre ce s-a petrecut cu acestea. In unele capitole din biblie se fac referiri la scrieri care lipsesc. Spre exemplu, in Cronici 29, sunt mentionate „scrierile despre profetul Nathan si Gad“ si detalii despre domnia regelui David. Dar incercand sa cautam aceste capitole in biblie, nu vom gasi nimic. La fel este si cu Cartea Razboaielor, care ar contine un ciclu de poeme. Nimeni nu stie ce s-a petrecut cu aceste scrieri. La un moment dat in istorie, ele au fost pierdute sau cineva a decis sa le scoata din biblie.

Aici sunt cateva intrebari mai importante la care biserica crestina nici nu se sinchiseste macar sa ne lumineze, ba chear mai mult, incearca sa ne bage mai mult in ceata.

Unde este Gradina Edenului?
Unii oameni cred ca Gradina Edenului a existat in realitate, dar majoritatea teologilor considera ca povestea este doar strict simbolica. Totusi, biblia ne da anumite indicii despre locul unde s-ar fi gasit, ceea ce i-a determinat pe multi sa incerce sa o descopere. Exista ipoteze care plaseaza Edenul la izvoarele raurilor Tigru si Eufrat, in Irak, in Africa sau in Golful Persic. Locul unde s-a aflat Gradina Edenului ramane, insa, si astazi un mister.

Unde sunt situate Sodoma si Gomora ?
Pentru pacatele locuitorilor lor, orasele Sodoma si Gomora au fost distruse „de pucioasa si focul venite de la domnul din cer“. In crestinism si iudaism, numele acestor orase au devenit sinonime cu pacatul, iar distrugerea lor, cu o manifestare proverbiala a maniei lui dumnezeu. Existenta istorica a Sodomei si a Gomorei, constituie inca un subiect de disputa intre arheologi. Biblia indica faptul ca acestea erau situate in apropierea Marii Moarte. Posibile locuri sunt siturile descoperite de Walter Rast (profesor in biologie la Texas State University) si Thomas Schaub in 1973, incluzand si Bab edh-Dhra, care a fost identificat de arheologul Paul Lapp. Alte asezari posibile ar fi Numeira, es-Safi, Feifeh si Khanazir.

Ce s-a petrecut cu triburile pierdute?
Cele „Zece triburi pierdute ale lui Israel“ se refera la vechile triburi care au disparut la sfarsitul Epocii de Bronz, dupa ce Regatul lui Israel a fost distrus, robit, iar evreii au fost trimisi in exil. Acesta este un subiect care se bazeaza partial pe fapte istorice autentice si documente si partial pe traditia religioasa. Au existat anumite teorii bizare despre cine ar putea fi descendentii acestor triburi pierdute. Unele se refera la irlandezi, nativii americani, britanici, japonezi si chinezi.

Unde se afla Arca lui Noe?
Cel putin din vremea lui Eusebiu (275-339 d.Hr.) si pana astazi, cautarea ramasitelor Arcei lui Noe a constituit un lucru fascinant pentru crestini, evrei si musulmani. Multi considera ca locul in care s-ar afla Arca lui Noe ar fi muntele Ararat din Turcia. Desi in geneza se mentioneaza ca Arca ar fi ajuns la Urartu, un vechi imperiu din estul Turciei, nu exista nicio dovada care sa indice existenta unui potop urias care sa fi afectat vreodata aceasta zona.

In ce an sa nascut Jesus?
Cele mai multe evenimente care sunt descrise de evanghelii nu sunt legate de o data exacta, iar nasterea lui Jesus nu face exceptie. In evanghelia dupa Luca se spune ca Jesus s-a nascut in timpul domniei lui Irod, cand a avut loc primul recensamant. Ceea ce este imposibil, din datele istorice cunoscute pana azi. Desi Quirinius a efectuat un recensamant in jurul anilor 6-7 e.n., acesta nu se suprapune cu domnia lui Irod. La momentul acestui recensamant, Irod murise de aproape un deceniu. Ceea ce inseamna ca cele doua indicii despre nasterea lui Jesus se contrazic reciproc.

Ce a facur Jesus pana la 30 de ani?
Viata nimanui nu a fost atat de analizata asa cum a fost cea a lui Jesus. Aproape fiecare moment al existentei lui a fost interpretat de catre oamenii de stiinta. Cu toate acestea, raman goluri uriase in cunostintele noastre despre ce a facut Jesus de la varsta de 12 pana la 30 de ani. Nu se cunoaste cu certitudine ce a facut el in timpul adolescentei si in primii ani din tinerete. Lipsa de informatii despre aceasta perioada din viata lui Jesus a facut sa apara sute de carti pe aceasta tema, toate avansand diverse ipoteze.

Care este locul exact al crucificarii lui Jesus?
Noul Testament  apreciaza Crucificarea lui Jesus drept evenimentul cel mai important din istoria omenirii. Dar unde a avut loc acest eveniment remarcabil? Nu se stie exact! Biblia spune ca Rastignirea a avut loc pe Golgota, unul dintre dealurile din afara Ierusalimului. Este unul dintre foarte putinele detalii din cele patru Evanghelii care coincid. Invatatii contemporani considera ca Golgota ar putea fi zona denumita astazi „Gordon’s Calvary“, ce a fost descoperita de britanicul Charles Gordon in apropiere de Ierusalim, la sfarsitul secolului al XIX.

Sonntag, 23. April 2017

Biserica = Parazit

  Omul simplu, care nu poate sa-si justifice existenta prin propriile ganduri si fapte are nevoie sa creada intr-o poveste SF spusa intr-un fel in care explica existenta lui si sa nu aiba dubii si intrebari grele despre viata. Omul de jos, care munceste toata ziua, tace din gura si cara in carca parazitii sociali fiindca are nevoie sa stie ca o face cu un scop bun. Daca e destul de pios si muncitor o sa zboare pe norisori in eterna relaxare in viata de apoi. E ok sa muncesti acum pentru altii ca o sa te odihnesti dupa moarte si o sa-ti primesti atunci rasplata. Ce destepti au fost baietii aia care s-au gandit sa convinga plebea ca o sa-si primeasca salariul dupa moarte!

    Biserica la noi in tara este o afacere. O organizatie de paraziti sociali grasi si barbosi care isi cumpara case, lanturi de aur la gat si masini de lux din banii fraierilor. Si nici macar nu platesc impozit, ca sunt scutiti, ca doar cumpara lanturile alea, casele si masinile pentru ca asa le-a zis dumnezo'. Nu trebuie dat bani la popi. Putem evita evenimentele care necesita dat bani la popi: sfintitul masinii, casei sau dedicatiile-pomelnic. Stiu ca parintii, si mai ales bunicii tin mult la chestia asta, dar traim in secolul 21 si e trist sa iti construiesti viata in asa fel incat sa-i impresionezi pe ei.

    In biserica aia ortodoxa a noastra casatoria este considerata cea mai veche institutie de drept divin, pentru ca a fost instituita in acelasi timp cu crearea primilor oameni, Adam si Eva. Conform acriviei canonice adoptata de Marele Sinod Panortodox din 2016, casatoriile intre ortodocsi si ne-ortodocsi sau ne-crestini sunt interzise. Dar ... biserica are ingaduinta cu o conditie: copii rezultati din casatorie sa fie botezati ortodocsi. Pai normal ca la nunti si botezuri se scot banii de la fraieri, pentru taxa potrivita e ingaduit orice.

    BOR detine monopolul pe lumanari, cruciulite si icoane. Cum adica sa vinzi cruciulite si iconite fara aprobarea lor? Ei sunt singurii reprezentanti ai lui dumnezeu pe pamant. Nu ai voie sa produci obiecte de cult fara sa le platesti lor taxa de protectie. Au monopol pana si pe moarte. Ce e asta cu cimitire private? Adica cum, sa ingropi un cadavru si sa nu ia si popa bani pe locul de veci? Sa-ti ingropi tu bunica intr-un cimitir privat? Un loc de veci costa de la 3 mii la 10 mii de euro, cum sa nu ajunga banii astia la un preot? Conform propunerii lor, nu o sa ai cum sa ai cimitir privat fara aprobarea unui consiliu BOR. Adica spaga si procent. Biserica interzice preotilor sa faca slujba si sa ofere asistenta oamenilor care vor sa fie incinerati. Cum adica sa vrei sa fii incinerat? Adica sa nu platesti tu loc de veci, sicriu, sapat groapa si restul chestiilor? Sa plantam cadavrele in pamant, ca e o afacere mult mai profitabila. Incinerarea e blasfemie.

  Ora de religie incepe de la clasa pregatitoare! Copiii de sase ani trebuie sa afle chestii sinistre despre cum singurul mod de a evita iadul e sa dai bani' lu' DJ Daniel sa cinte despre dumnezeu. Religia inseamna dogma, iar dogma imparte oamenii in „buni“ (cei care cred ca noi) si „rai“ (cei care nu cred ca noi). Din fericire ora de religie e optionala. Din pacate e optionala doar daca te impotrivesti explicit indoctrinarii iar daca nu, vine la pachet cu invatamantul. Si daca ai un copil la scoala, ia un manual de religie, citeste-l si gandeste-te bine daca vrei sa ia nota pe invatat sfintele taine. Si daca raspunsul este „nu", du-te la scoala, scoate-l de la indoctrinare si da-i o ora libera in care ar putea sa invete ceva inteligent sau sa se joace afara. Ambele activitati ar fi mult mai benefice pentru el.

    15% dintre scoli nu au autorizatie sanitara deoarece au niste gropi in fundul curtii in loc de toalete. Catedrala Mintuirii Neamului va costa 400 000 000 de euro. De banii astia am construi toalete in toate scolile care au nevoie si am mai construi inca 1 000 de scoli. Sau poate am investi in astea care sunt, in niste campanii decente care sa motiveze tinerii sa invete. Sa nu mai ia bacul doar 45%. Sa nu mai fim o tara cu 18 300 de biserici si cu 55% dintre tineri semi-analfabeti care nu-si iau BAC-ul. Analfabetii sigur isi sfintesc Dacia mai des decat oamenii care au citit mai mult decit etichete, iar biserica de asa ,,specimene‘‘ are nevoie pentru a prospera. Oricum slujba de sfintire a masinii a fost introdusa in mod oficial intr-o carte bisericeasca (molitfelnic): ,, sfestania pentru binecuvantarea unui vehicul‘‘. O sansa extraordinara pentru enoriasi de a-si proteja suplimentar autovehiculele, dincolo de polita de asigurare!

Donnerstag, 23. März 2017

Norocul si Ghinionul

   Chiar daca suntem credinciosi sau nu, din cand in cand au loc evenimente incredibile, pe care nu le putem explica altfel decat prin ,,ce noroc!‘‘ sau opusul ,,ce ghinion!‘‘ Chiar mai mult, exista oameni, care au noroc pur si simplu sau cel putin asa vedem noi din exterior. Pentru nimeni lucrurile nu merg tot timpul bine sau tot timpul rau! Important e modul in care interpretezi evenimentele prin care treci si capacitatea ta de a invata din greselile tale si ale celorlalti. Daca si a doua oara ti se intampla acelasi lucru rau, nu inseamna ca nu ai noroc, ci doar ca nu ai invatat nimic de prima data.


   Oamenii au atitudini extrem de diferite fata de noroc: cei mai multi au tendinta sa se declare norocosi sau nenorocosi la modul general, uitand insa de nuante sau de contributia personala la acest noroc. S-ar parea ca multi dintre cei care se declara norocosi pe un plan al vietii lor au noroc si pe alte planuri: venituri, viata de familie sau, dimpotriva, sunt profund nemultumiti la serviciu, au multe nemultumiri si acasa, iar norocul ii ocoleste. Aceasta inlantuire a evenimentelor nu tine neaparat de noroc: pur si simplu, nemultumirile creeaza sentimente negative, care se reflecta si in celelalte sfere ale vietii tale. Un exemplu ar fi o poveste chinezeasca foarte cunoscuta:

   Un fermier avea doar un cal, pe care il folosea sa are pamantul. Intr-o zi, calul a scapat, iar cand vecinii au auzit ce s-a intamplat, le-a parut rau ca asupra vecinului lor se abatuse ghinionul. Ghinion? Noroc? Cine stie?, a spus fermierul.
Dupa o saptamana, calul s-a intors acasa impreuna cu o herghelie de cai salbatici, iar vecinii s-au grabit sa il felicite pe fermier pentru norocul sau. Noroc? Ghinion? Cine stie?, a spus fermierul. Apoi, in timp ce baiatul fermierului incerca sa domesticeasca un cal, a cazut din sa si si-a rupt piciorul. Toata lumea a fost de acord ca a fost un mare ghinion. Ghinion? Noroc? Cine stie?, a spus fermierul.
Cateva saptamani mai tarziu, armata a trecut prin sat si i-a fortat pe barbatii apti sa se inroleze pentru un conflict ce avea sa izbucneasca. Dar cand au vazut ca baiatul fermierului avea un picior rupt, l-au lasat la vatra. Toata lumea era fericita pentru norocul fermierului. Ghinion? Noroc? Cine stie?, a spus fermierul.

    Oricine poate privi in viata lui si realiza ca sansele statistice ca o anumita intamplare, intalnire cu un anumit om cheie sau potrivire de circumstante - care sa fi condus la un anumit rezultat - sunt infinitezimale, si ca faptul ca s-au intamplat este un ,,noroc chior‘‘. Chiar asa, de ce se zice ca norocul e ,,chior‘‘? Poate pentru ca avem sentimentul ca nu il meritam, si ca trebuie sa fi fost chior ca sa ne pice tocmai noua in brate? Ce nu stim este pe langa cate alte situatii de ,,noroc chior‘‘ care sa ne schimbe destinul  am trecut, pe care le-am ,,ratat‘‘. Le stim doar pe cele care s-au intamplat. Ce sunt aceste situatii, de fapt: sunt alternative de viitor, sunt alternative de destin. De ce conteaza cum vedem un eveniment si nu evenimentul in sine? Pentru ca nu conteaza ce ni se intampla ci cum reactionam la ceea ce ni se intampla. Unii oameni sunt setati pe negativism si evident vor vedea mai mult negativul decat pozitivul din viata lor. Ei probabil ca au inventat termenul de ghinion.

   Se pare ca unii oameni au intotdeauna succes in tot ceea ce intreprind: merg la o simpla petrecere si acolo li se ofera un loc de munca avantajos… dau peste partenerul ideal in cel mai ciudat loc posibil si in cel mai neasteptat moment cu putinta… iau in gluma un bilet de loterie si castiga premiul cel mare… Adevarul e unul: tu iti creezi realitatea si alegi sa crezi in ce vrei. Tu accepti sa iti bagi in cap anumite idei ce vin de la altii. Tu iti hranesti mintea singur. Dar uneori viata ne baga in rahat foarte adanc si e greu sa mai aplicam vreo teorie, ne simtim la pamant si ni se pare ca nu poate functiona cu adevarat, astfel de teorii in lumea reala.

   Viata are atatea intorsaturi, iar in evolutia ei poate fi atat de imprevizibila, incat raul poate deveni bine, iar binele, rau si nu trebuie considerat ca absolute nici ghinionul, nici norocul, ci trebuie dat ragaz timpului, ca sa vezi daca un lucru este bun sau rau…   Atat binele cat si de raul prezent in vietile noastre ar putea fi ceva bun pentru noi, desi noi nu putem constientiza acest lucru din simplul motiv ca este imposibil sa avem o imagine de ansamblu asupra vietii noastre.