Montag, 19. Juni 2017

Sclav versus Rob

    (Exodul 21:2-6): „Daca vei cumpara un rob evreu, sa slujeasca sase ani ca rob; dar in al saptelea sa iasa slobod; fara sa plateasca nimic ca despagubire. Daca a intrat singur, sa iasa singur; daca era insurat, sa iasa si nevasta-sa impreuna cu el. Daca stapanul lui i-a dat o nevasta, si a avut fii si fiice cu ea, nevasta si copiii sa fie ai stapanului lui, iar el sa iasa singur. Daca robul va zice: „Eu iubesc pe stapanul meu, pe nevasta-mea si copiii mei, si nu vreau sa ies slobod”, atunci stapanul lui sa-l duca inaintea lui Dumnezeu, sa-l apropie de usa sau de stalpul usii, si stapanul lui sa-i gaureasca urechea cu o sula, si robul sa ramana pentru totdeauna in slujba lui.”

    Legea se aplica doar la sclavii evrei, adica cu alte cuvine, doar evreii aveau dreptul la aceste ,,privilegii’’, sa plece dupa 7 ani, sa se poarte bine cu ei stapanii, etc etc... Chiar se pune accent pe acest detaliu, ce se poate face unui sclav evreu si ce nu. Orice alta natie nu avea niciun drept, erau ca animalele !
Legi ca: ,,sa nu ucizi, sa nu furi ... bla bla’’ nu sunt inventate de crestinism. Ele sunt universal umane si apar prin toate culturile, dar legea era valabila numai pentru persoanele din interiorul grupului, tribului. Cei ce nu apartineau de aceste comunitati erau considerati inferiori (caini, dobitoace) si puteau fi jefuiti, schinjuiti si omorati fara sa se incalce vreo lege.

    In viziunea biserici crestine sclavii antici erau considerati ca animalele, robii, ca si sclavii negri americani, erau considerati ca oameni avand suflet, deci aveau posibilitatea de mantuire. Dar cine suntem noi sa contrazicem asta? Sclavul si robul se pare ca nu este acelasi lucru si, pierzandu-ne in definitii si interpretari nuantate, se poate deduce ca marea majoritate a robilor nu sunt sclavi... sunt robi! Din punct de vedere religios, robia si detinerea de robi apareau drept „compatibile” cu perceptele crestine si cu mantuirea, mai ales ca in limbajul bisericesc ortodox este des intalnita expresia „robul, roaba lui dumnezeu” ca fiind vorba despre un supus si un stapan absolut. „Rob, roaba, robie” nu sunt altceva decat termenii romanesti pentru „sclav, sclava, sclavie” si nu redau situatii sau realitati diferite.

    Despre batalia de la Gettysburg (Pennsylvania 1863) se stie ca a fost cea mai mare batalie din Razboiul Civil American, precum si cea mai mare batalie purtata vreodata in America de Nord. Aproximativ 750.000 de soldati au murit in timpul Razboiului Civil dintre Nord si Sud. Cea ce nu prea se stie este ca ambele parti au interpretat biblia in moduri care sa sustina opiniile cu privire la sclavie, cu interpretari literale specifice in Sud si citiri mai nuantate ce au castigat teren in Nord. Nordul a avut propria agenda, propriile motive pentru citirea bibliei asa cum a facut-o si Sudul a avut propriile motive pentru citirea bibliei asa cum a facut-o. Dezbaterea sclaviei a fost foarte influentata de pasaje biblice, pentru a sprijini o parte sau alta dintre tabere.
    Nordul se opunea sclaviei, iar aceasta diferenta culturala a modelat retorica razboiului. Cultura populara din Nord ii reprezenta pe sudici ca fiind decadenti, necrestini, scotand la iveala prejudecatile pe care „yankeii” le aveau fata de concetatenii lor din Sud.
    Reprezentantii bisericilor crestine acuzau sclavia ca fiind un pacat si cereau eliminarea acesteia iar la polul opus, unii au sustinut ca biblia trata sclavia ca o practica legitima. In acest sens, argumentau ca in vechiul testament aceasta era reglementata, iar Jesus, desi a trait intr-o lume in care sclavia a existat, nu a rostit un singur cuvant de condamnare a acesteia. De asemenea, scrisorile apostolului Pavel contin cerinte explicite ca sclavii sa fie supusi stapanilor lor. Bisericile au contribuit la radicalizarea efortului de razboi, determinand ca ceea ce a inceput ca un razboi pentru pastrarea Uniunii sa se transforme intr-un razboi de eliberare a sclavilor.

    Cu aceeasi biblie in mana unii au sustinut rasismul, altii au tolerat sclavia.
Cu siguranta putine lucruri din cultura omeneasca pot egala biblia cand vine vorba despre legende, controverse si razboaie. Este relativ simplu sa se ajunga la luarea unor decizii cu implicatii negative, chiar sangeroase, avand ca suport teologia crestina. Nenumaratele genociduri avand ca motivatie elemente de ordin religios ne arata potentialul pericol al folosirii textelor bibliei intr-o maniera radicala, fara nuantarea necesara. Biblia continua sa ramana cartea cea mai citita, dar si cea mai gresit interpretata. Crestinismul, asemenea islamului, este predispus la violenta iar cu biblia in mana se poate justifica orice.


Freitag, 9. Juni 2017

Aurul Monoatomic

    De-a lungul istoriei, aurul a fascinat, era considerat metalul pur, era asociat Soarelui, iar din punct de vedere energetic aurul pur era un bun conducator si catalizator, radiind un camp deosebit de puternic, cu o amprenta migrationala inalta. Aurul in forma sa monoatomica a fost cunoscut in decursul istoriei sub mai multe nume. A fost numit Lacrima de aur din ochiul lui Horus, Samanta Zeilor, Hrana Zeilor, Roua Alba, Porumbita Alba, Aurul Alb, MFKZT pronuntat ,,mufkuzt’’ in Egiptul antic, Piatra Paradisului in Alexandria, Amrit sau Amrut in India, Shemana in Mesopotamia (Irak), iar vesticii isi pot aminti de el ca fiind Mana referita in Cartea Exodului sau si mai recent, mult ravnita Piatra Filozofala a Evului Mediu. ORMEs (Orbital Rearanged Monoatomic Elements) sau ORMUS este cuvantul dat in epoca moderna de catre cel care a readus atentiei misterioasa materie.

    Aurul in stare monoatomica  a fost redescoperit deabia in anii ’80 de catre David Hudson, american din Arizona si mai apoi popularizat de Laurence Gardner, un american de origine elvetiana. Acesta din urma spune foarte simplu ca aurul in stare monoatomica este un praf alb ce este tot acelasi aur, dar atom cu atom. Orice analiza facuta in aceasta stare a materiei ne indica faptul ca nu mai avem de a face cu aurul clasic asa cum il stim noi, ci cu o forma unica si ciudata de siliciu. Ceea ce numim noi metale sunt structuri alcatuite din atomi ce nu sunt ei insisi metale, singurul lucru care le face metale sunt ,,lipiturile’’ dintre atomi sau electronii de valenta. Odata ce acestea dispar, dispare culoarea si starea metalica.

    Se pare ca si dumnezeu are nevoi materiale, ii place aurul si pietrele pretioase (de ce???) dovada fiind un verset din geneza:
(Geneza 2:10-14)„Un rau iesea din Eden si uda gradina; si de acolo se impartea si se facea patru brate. Numele celui dintai este Pison; el inconjoara toata tara Havila, unde se gaseste aur. Aurul din tara aceasta este bun; acolo se gaseste si bedeliu si piatra de onix. Numele raului al doilea este Ghihon; el inconjoara toata tara Cus. Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la rasaritul Asiriei. Al patrulea rau este Eufratul”
Aurul „bun” asa cum e descris in biblie, este posibil sa fie aurul pur, metalul pretios galben stralucitor sau aurul in forma sa monoatomica.
Bdeliul este o rasina, stravezie si foarte mirositoare, provenind de la un arbore care creste in Arabia. Rasina simbolizeaza puritatea si nemurirea, iar arborii care o produc sunt, uneori, luati drept simbol al lui dumnezeu.
Onixul e o piatra pretioasa, compusa din straturi de diferite culori, careia i se atribuie puteri benefice.

    Aurul este foarte prezent in biblie in toate formele, in starea lui solida sub forma de bijuterii, vesela, statui, etc. si in starea lui monoatomica sub forma de praf. Moise “luand vitelul de aur pe care-l facusera ei, l-a ars in foc, l-a facut pulbere si presarandu-l in apa, a dat-o sa o bea fiilor lui Israel.” (Iesirea (Exodul), cap 32, versetul 20). Pana acum nu ar fi avut nici un sens aceasta istorie pentru ca aurul ,,ars’’ devine aur topit si nu poate fi mancat nici macar pe paine sa nu mai vorbim ca ar fi solubil in apa. Se pare ca aici este vorba de aurul in forma sa monoatomica. Aurul ii este adus in dar si pruncului Jesus, alaturi de smirna si tamaie de catre cei trei magi care au urmat steaua si l-au gasit pentru a i se inchina. Daca tamaia e simbolul divinitatii iar smirna simbolul suferintei umane, aurul a fost si a ramas simbolul regalitatii. Ipoteza ca aurul oferit lui Jesus ar fi fost de fapt in forma lui monoatomica capata astfel un sens, mai cu seama ca si celelate daruri ce i-au fost oferite lui Isus, respectiv tamaia si smirna, au tot scopul elevarii spirituale.

    Revenind in prezent si in tara noastra, popii nostri sunt blindati cu aur pana in dinti la propriu. BOR se afla in topul celor mai profitabile institutii din tara si se poate compara cu cei mai mari jucatori din economie, Petrom, BCR sau BRD, depasind companii precum Hidroelectrica, Banca Transilvania sau cel mai mare lant de retail – Metro Romania! Biserica este o institutie ce lucreaza doar pentru un profit palpabil. Nu este deloc transparenta si nu ajuta financiar pe nimeni, cu exceptia momentelor rare in care sefii bisericii urmaresc un scop, de cele mai multe ori publicitar, de imagine, contribuind cu sume modice la diverse cazuri sociale care au parte de ample relatari in media.