Donnerstag, 16. November 2017

Religia o frana a progresului

Ceva atat de complex si incredibil ca Pamantul, Soarele sau tot Universul, este imposibil sa aiba un raspuns atat de simplu si sec ca un dumnezeu, cel putin nu unul care se incadreaza in orice religie. Sa crezi ca cel ce a creat universul i-ar pasa catu-si de putin daca tii tu post sau nu, sau ca te urmareste si cumva iti inregistreaza tot ce faci, zici sau gandesti, sau ce e si mai uluitor e ca are nevoie ca tu sa te inchini lui. Raspunsul este mult mai complex si mai mult ca sigur nici crestinii, nici ateii, nici un adept al unei religii nu are un raspuns categoric la aceasta intrebare.

    Au fost vremuri in care era absolut clar pentru toti ca pamantul este plat, altfel cum am putea sta in picioare pe el, nu? Au fost vremuri in care era clar pentru toata lumea ca nu se poate zbura cu obiecte mai grele decat aerul, ca nu se putea calatori cu trenul peste o anumita viteza, ca pamantul este in centrul Universului si Soarele se invarte in jurul lui, ca este nesanatos sa faci baie prea des, etc. Astazi, cand auzim de astfel de lucruri ne intrebam cum se poate ca oamenii sa fi crezut vreodata asemenea stupiditati.

    In mod normal un om neindoctrinat religios care a trecut prin scoala ar trebui sa aiba macar cateva cunostiinte stiintifice si sa nu creada ca lumea a fost facuta in 6 zile si ca omul a fost facut din lut asa cum scrie in biblie. Religia a intrat in absolut toate domenile chear si in stiinta si a trecut toate informatile prin prisma ei dogmatica incetinind sau chear blocand progresul. De fiecare data cand s-a descoperit ceva nou, revolutionar, biserica a spus nu si traditiile bisericesti s-au opus cu indarjire la promovarea cunoasterii stiintifice si a culturii umaniste, tot asa cum s-a opus tuturor miscarilor sociale progresiste din ultimul mileniu. Este clar ca recomndarile impotriva omuciderii si pentru moderatie in satisfacerea nevoilor de viata nu sunt de esenta religioasa. Ca religia a introdus in patrimoniul ei si fapte ale cunoasterii empirice, reguli de igiena, norme practice de convietuire sociala, aceasta este o alta problema. S-au descoperit populatii primitive care au formulat si respecta cu strictete o serie de norme firesti ale convietuirii sociale, fara sa aiba nici un fel de credinta religioasa. Iar faptul ca a existat o perioada in istorie cand oamenii de stiinta de atunci au facut progrese sub tutela bisericii se datoreaza exclusiv pozitiei politice si financiare pe care aceasta a ocupat-o in acele timpuri. Ca dovada, atunci cand aceasta pozitie s-a schimbat, demersul stiintific s-a distantat de basmele biblice, fiind in zilele noastre chiar pus in opozitie cu religia.

    Privind ultimii 25 de ani incoace de la noi din tara, putem sa vedem mocirla in care se zbate mai mult de jumatate de popor, practicile medievale, incultura, fanatismul, inapoierea si prostia, intr-un cuvant cancerul religios si problemele psihice de care sufera credinciosii. Problema este de a rapsunde la intrebarea daca superstitia, credinta in zei, spirite au slujit candva progresului. Raspuns simplu: nu. Orice tara civilizata care a evoluat si oamenii au dorit progresul si evolutia, au inteles ca pentru a fi posibile aceste lucruri trebuie sa te rupi de un trecut catastrofal, negru si primitiv, de toate lucrurile inapoiate care tin pe loc dezvoltarea omului si a societatii.

  Sta in natura omului sa domine si sa exploateze toate slabiciunile semenilor lui si, in demersul de a-si potoli setea de putere, recurge tot timpul la metoda clasica care nu a dat gres niciodata: religia! Asa s-a intamplat si in scoietatea moderna: expansiune ateista in momente de progres, pentru ca apoi, in vederea consolidarii puterii noii clase exploatatoare, in dauna maselor populare, sa se apeleze din nou la religie, cu mijloacele ei traditionale, privind supunerea fata de stapanire si umilinta ridicata la nivel de virtute.

     Astazi religiile au devenit o afacere profitabila si vectori de expansiune ai intereselor statelor de origine, iar la intrebarea cand va dispare dumnezeu si crestinismul, caci vor disparea, numai timpul ne poare raspunde. Zeitatile sumero-akkadiene au disparut complet din vederea credinciosilor cam dupa vreo 3000 de ani timp in care au influentat culturile vecine si s-au adaptat dupa ele. Au fost inlocuite cateodata treptat, cateodata nu, de alte mode religioase. N-am auzit sa se revolte vreo zeitate din cauza asta! Nici dumnezeu n-o sa se revolte cand o sa vina timpul lui, pentru ca e doar o idee care e acum la moda. Se pare ca salvarea zeitatilor sta doar in incapatanarea unor oameni de a renunta la ele. Zeitatile stau inerte si astepta schimbarea modei. La fel au patit Thor, Horus, Osiris si tot panteonul egiptean si tot panteonul grec.

Samstag, 4. November 2017

Libertatea religioasa


    Cand se naste un copil, se naste fara nici o religie, liber, insa la aprox. 30 zile dupa nastere, biserica cu cea mai mare cota de piata din zona - in cazul nostru cea ortodoxa -  obtine prin manipulare, traditie si perseverenta, un contract de exclusivitate de la parinti pentru ca el sa devin crestin ortodox… asta in conditiile in care el nu avea discernamant la varsta de o luna. Pur si simplu parintii si-au asumat ca daca ei cred in acel zeu va crede si ala mic. Asa ca pana la urma pozitia geografia determina religia in care va creste si zeul in care va crede un om. Un credincios ortodox din romania, ar fi fost musulman daca s-ar fi nascut intr-o tara din Orientul Mijlociu, ar fi fost un catolic daca s-ar fi nascut in Italia, respectiv ar fi fost ateu, buddhist sau taoist, daca s-ar fi nascut in China.

    Culturile politeiste pe timpul Greciei antice sau a Imperiului Roman, inainte de asa numita cotitura a lui Constantin, garantau in mod implicit libertatea religioasa. Existau mai multe divinitati si fiecare era liber sa aleaga pe care sa le venereze sau, pe cea a caru-i manie simtea ca trebuie s-o potoleasca. Iti alegeai un zeu din ,,oferta pietii'' fara a-i nega pe ceilanti. De acea intre toate religiile numai monoteismul este in mod potential violent si dusman al libertatii religioase. Daca exista un singur zeu, venerarea tuturor celorlalte presupuse divinitati este un scandal si trebuie sa dispara. Sau, ca s-o spunem in alt mod, monoteismul introduce in religie ideea adevarului, distinctia dintre adevar si neadevar divin.

    Pana la Constantin cel Mare credinta crestina nu era deloc o religie tolerata, adesea era persecutata. Crestinii puteau maxim sa spere la libertatea religioasa. Dar, imediat ce crestinismul a devenit religia imperiului roman, el a incetat sa fie tolerant fata de celelalte religii. Desigur, ce inseamna ,,el'' in acest caz este ambiguu. Nu inseamna nici biserica, nici numai imparatul. Conducatorii erau interesati de fundamentele si de unitatea imperiului lor, biserica era interesata sa cucereasca inimile poporului. Dar, in pofida scopurilor diferite, intereselor lor erau aceleasi. Politica a devenit instrumentala pentru religie si religia, ca singura conceptie adevarata despre realitate, pentru politica. Astazi noi suntem dezgustati cand auzim despre musulmani care, pe baza diferitelor sure din coran si a unor traditii islamice, sunt oameni condamnati la moarte si ucisi numai pentru ca se convertesc la crestinism. Dar nu ar trebui sa uitam ca acesta a fost acelasi mod cu care crestinismul i-a tratat pe ceilanti pentru o perioada de timp destul de lunga. La ora actuala nu mai exista crestinatatea, ci numai diferite biserici care lupta intre ele si se denigreaza una pe alta.

    Astazi noi intelegem prin ,,libertate religioasa" revendicarea legitima a dreptului de a alege in fiecare clipa - fara a intra in nici un dezavantaj - propria convingere religioasa. Iar constitutile moderne limiteaza dreptul guvernului de a se amesteca in treburile interne ale unei religii recunoscute dar, nici o constitutie nu defineste notiunea de religie. In America, Scientology este recunoscuta ca religie (pur si simplu pentru ca pretinde ca este asa) in timp ce in multe tari europene acest produs al scriitorului de stiinta fantastica L. Ron Hubbard este considerat o organizatie in mod potential criminala si de aceea este controlata indeaproape de institutiile responsabile de securitatea interna. Mai in general, libertatea religioasa este considerata un drept uman fundamental numai in masura in care ea nu tulbura in mod deschis ordinea publica asa cum este definita de constitutie. Dreptul uman la libertatea religioasa risca tot mai mult sa intre in conflict cu alte drepturi umane, indeosebi cu dreptul la egalitate si cel de a nu fi discriminati datorita vreunui fapt considerat irelevant. 

    Putem fi morali si fara zei. Morala si etica nu au orientare religioasa(Sursa conceptelor bine si rau). E mai bine sa fim morali pentru ca asa trebuie si ca asa ne-ar placea sa fie si semenii nostri cu noi …. decat sa fim morali doar de frica vreunui zeu. Vorbind strict de Romania, in timp ce alte natiuni cerceteaza spatiul cosmic , noi cheltuim banii construind biserici si catedrale , iar pe copii ii speriem de mici ... cu bau-bau, halal societate , aflata la sute de ani distanta de realitatile momentului. Toti suntem vinovati pentru ce se intampla in ziua de azi. Pentru ca judecam, suntem prosti, ignoranti, avem idei preconcepute si alegem sa ne identificam ca noi vs. ei, unde „noi” suntem superiori si „ei” sunt inferiori si trebuiesc inlaturati.