Sonntag, 24. Dezember 2017

Credinta si religia

    Credinta si religia ... aceste cuvinte sunt folosite de foarte multe ori gresit in texte, descrieri, naratiuni, documentare ...etc, si se face foarte des confuzia cum ca acestea doua cuvinte ar fi sinonime. Gresit! Sunt doua cuvinte care, ca inteles se afla la extremele opuse. Credinta ar putea fi sinonim cu acceptare, intelegere, iubire ... etc, pe cand religia este o institutie. Religia a devenit institutie atunci cand si-a creat organizatii, incadrate cu personal de specialitate, in toate comunitatile, aceasta insemnand sa aiba, in cazul cultului ortodox, patriarhie, arhiepiscopie, protopopiate si parohii, institut biblic, facultate si seminar de specialitate, post de radio si TV, editura si asezaminte de ocrotire ... etc, si terminand, in comune si sate, cu parohii si, in diverse locuri, cu manastiri si schituri. Toate acestea, deoarece necesitatea sociala de a se impune norme, cat si cea emotionala de a se crea sperante, au fost atat de profunde, incat oamenii au fost nevoiti sa conceapa o forta supraumana, pe care s-o considere cu teama si supunere, dar si cu incredere si veneratie, apta sa vegheze la respectarea normelor si sa ofere cu generozitate sperante. Avand la baza credinta, care deseori se pierde in detalii, au fost inventate religiile exploatand ce mai mare slabiciune a omului ... frica de ... moarte, de singuratate, de tunete si fulgere, cutremure si alte calamitati naturale. Cu alt cuvinte, pentru a-si defini sensul existentei, oamenii au fost amagiti sa accepte ca explicatie nonsensul.

     Desi se revendica a fi crestini, cei mai multi enoriasi nu au citit niciodata biblia in intregime, iar multi nici nu au auzit de vechiul testament, ei ghidandu-se dupa predicile interpretate de preoti dupa noul testament. Oamenii religiosi, carora biblia le-a dat cateva repere, se tem ca vor ajunge in iad (Problema Raiului sau Temperaturi rai-iad). Bineinteles ca este un nonsens, nascut din ignoranta. Exista multe religii in lume care-si bazeaza puterea si controlul pe naivitatea oamenilor. De aceea, „frica de dumnezeu” este o tema mult mai frecvent folosita in discursurile popilor decat „iubirea de dumnezeu”. Acestia stiu ca nu exista nimic mai paralizant decat frica si o speculeaza la maximum, in propriul folos.

    Biblia este cea mai vanduta carte, cea mai citata, cea mai publicata, cea mai circulata, cea mai tradusa si cea mai influenta carte din istoria omenirii (Adevarul din Carti). Aceste detalii sunt interesante, dar asta nu demonstreaza ca biblia este adevarata. Pavel spune ca ,,toata scriptura este inspirata de dumnezeu’’. Ce inseamna inspirata? Nu putem spune, de exemplu, despre Moise ca a fost inspirat sa scrie despre iesirea israelitilor din Egipt, intrucat el personal a participat la aceasta actiune! O carte de istorie nu putem spune ca ea a fost scrisa sub inspiratie, intrucat ea nu face altceva decat sa redeia niste fapte care deja s-au implinit. Un poet atunci cand scrie o poezie se numeste inspiratie! De altfel orice actiune creatoare de arta se numeste inspiratie. Biblia fiind un amestec de carti istorice, coduri de legi, dogme, cantari etc., putem spune fara rezerve ca nu poate fi in totalitate inspirata!

    Sa crezi in ceva nu e gresit, atat timp cat credinta are un scop benefic si duce la o evolutie a ta, asa cum e cazul credintelor animiste ale triburilor si populatiilor integrate mediului de pe tot globul (aborigenii amerindienii, nordicii, africanii, australienii sau asiaticii). Credinta in zeii religiilor abrahamice ori derivatele lor (crestinism iudaism si islamism, precum si toate sectele lor) nu e benefica, nu are scop evolutiv, ci din contra... pentru ca aceste religii au fost infiintate si exista ca unelte cu singurul scop de a limita evolutia spirituala a omului, pentru a-l face docil, supus autoritatii, intr-un cuvant, pentru a-l sclaviza. Cu toate ca credinciosii au suferit nenumarate nenorociri si dezastre (razboaie, calamitati, decese al copiilor, sotului sau sotiei) in urma carora au fost grav dezamagiti, totusi, din moment ce ei continua sa se amageasca prin credinta, rezulta ca nevoia emotionala de amagire este mai puternica decat luciditatea oricarei dezamagiri.

    ,,Ceea ce ma surprinde cel mai mult este omul. Acesta isi sacrifica sanatatea ca sa faca bani. Apoi isi sacrifica banii ca sa-si recupereze sanatatea. Si apoi devine atat de nelinistit in privinta viitorului, incat nu se mai poate bucura de prezent. Rezultatul este ca el nu mai traieste nici in prezent, nici in viitor. Traieste ca si cand nu va muri niciodata, si apoi moare fara sa fi trait niciodata cu adevarat’’. Dalai Lama.



Mittwoch, 6. Dezember 2017

Cum a fost fabricat Jessus

Pavel Coruț

    Conform legendelor biblice, Jessus a fost produsul framantarilor religioase ale evreilor ocupati de romani. Preotimea iudaica tinea de adevar vechiul testament si practica jertfe in temple zeilor tribali cunoscuti: elohim (zei-plural), Eli, Adonai, Sabaot si Iahwe. Moise, despre care nu avem probe ca a existat, ar fi incercat sa reduca zeii iudaici numai la Iahwe, insa iudeii antici, inclusiv Jessus, au continuat sa-i invoce pe toti. La mare moda erau profetiile si speranta venirii unui mantuitor - Mesia. Pe acest fond de disperare creat de ocupatia romana, de talmacire a profetiilor si de asteptare a unui mantuitor divin, a aparut Jessus.

    Conform lucrarilor apocrife, tamplarul Iosif din Nazaret s-a insurat cu o fata, Miriam, insa a descoperit ca era deja insarcinata. Iosif a plans si a vrut s-o omoare, insa un inger i s-ar fi aratat in vis si i-ar fi spus ca pruncul din pantecele ei fusese zamislit de dumnezeu. Ca atare, la scurta vreme dupa nunta, a plecat cu sotia insarcinata catre Bethleem, sa participe la recensamantul facut de romani. Sursele istorice nu confirma vreun recensamant in acea vreme, dar legenda a fost adaptata dintr-un motiv mistic: profetia prezisese ca mesia se va naste din semintia regelui David, in Bethleem. Ati ghicit ca, la o mie de ani dupa moartea regelui David, intr-o populatie salbatica, ce nu mentiona in scris nicio genealogie, lui Jessus i s-a gasit descendenta din acest rege, prin mama sa! Asa incepe evanghelia, pentru a confirma profetia. In Bethleem, cei doi soti au gasit cazare numai intr-un grajd, in care pruncul s-a nascut, intr-o noapte senina, blanda si instelata de primavara. Ca urmare, pana in secolul 4 e.n., crestinii au sarbatorit nasterea lui Isus  pe 28 martie, 18 aprilie si 29 mai. Legendele si ritualurile crestine din prezent nu mai tin cont de faptul ca primavara din Iudeea nu e friguroasa, si intoxica populatia naiva cu scenete si cantece despre nasterea in frig, sub suflarea boilor. Trei magi calauziti de o stea ar fi venit la ieslea pruncului pentru a i se inchina ca unui mesager ceresc. Tacamul legendei e complet, nu? Mult asteptatul mesia se nascuse.

    Regele iudeu Irod, speriat de aparitia unui contracandidat, ar fi poruncit sa se ucida toti pruncii din Iudeea mai mici de doi ani. Informatia nu este confirmata de nicio sursa istorica, desi un asemenea carnagiu ar fi atras atentia istoricilor iudei si romani.  Ingerul s-a prezentat din nou la Iosif si i-a poruncit sa fuga in Egipt. Gandirea creatorului de legende n-a putut imagina interventia divina intr-o forma mai potrivita cu atotputernicia, ca de pilda schimbarea gandului lui Irod sau moartea lui accidentala. Conform relatarilor apocrife, Iosif si Maria au plecat cu pruncul spre Egipt, folosind un asin pentru transport si cateva capre pentru hrana. In jurul lor se intamplau minuni: curmalii se plecau sa le poata culege roadele, leii si leoparzii se culcau la pamant, lupii le insoteau mica turma de capre fara a o ataca etc. Daca Moise cu iudeii fugari ratacisera 40 de ani din Egipt pana in Iudeea, „familia divina” a ajuns mintenas, si nu se stie ce-a facut pana in momentul intoarcerii.

    Irod a murit in anul 4 e.n. si ingerul l-a anuntat pe Iosif ca se puteau intoarce acasa, in Nazaret. Acolo, Maria a nascut ceilalti prunci: Iacob, Iosif, Iuda, Simon, Melha si Esha. Textele apocrife pun pe seama copilului Jessus mai multe minuni deloc divine: uciderea si reinvierea unor copii care-l suparasera, orbirea parintilor acestora, ranirea invatatorului din sat care incercase sa-l invete alfabetul, transformarea unor oameni in porci, acuzarea lui Iosif ca nu era adevaratul lui tata etc.

    Nici macar sursele biblice nu ne spun ce-a facut Jessus pana in anul 28 e.n. Misticii moderni incearca sa suplineasca lipsa informatiei cu tot felul de presupuneri: ar fi lucrat ca tamplar cu tatal sau, ar fi fost initiat de esenieni, ar fi invatat hipnoza in India etc. In acel an, Jessus s-ar fi botezat in Iordan, sub supravegherea lui Ioan Botezatorul, un profet salbatic ce traia in desert, se hranea cu lacuste si miere, umbla aproape gol, critica depravarea neamului sau si anunta sosirea „imparatiei domnului”. Cu ocazia botezului, s-ar fi deschis cerul si s-ar fi auzit o voce spunand: tu esti fiul meu iubit, intru care am binevoit. Puteti crede ca dumnezeu se adresa astfel unui salbatic de pe o minuscula planeta dintr-un Univers infinit? Cat de mic si de lipsit de preocupari serioase trebuie sa fie dumnezeu in conceptia misticilor crestini!

    Dupa botez, Jessus a fost dus de duh in pustiu sa posteasca 40 de zile si sa fie ispitit de diavol. Cam ilogica chestia, nu? Duhul unui Univers infinit a coborat pe o planeta cat un fir de praf sa se joace de-a verificarea credintei propriului fiu. Ispitirea de catre diavol este o noua gogomanie salbatica. Conform vechiului testament, Satana nu era diavol, ci un inger de la curtea zeului Iahwe. Termenul diabolus nu era cunoscut de Jessus, deoarece a fost inventat de romani la un secol dupa moartea sa. Cine l-a ispitit pe aspirantul la zeificare Jessus? Cum putea Jessus sa-i replice diavolului ca el se inchina numai lui dumnezeu, cand nu avea nici cea mai vaga notiune despre divinitate, ci se inchina zeilor tribali ai neamului sau, in special lui Eli, al carui fiu se credea, in secret.

    Dupa ispitire, Jessus isi aduna cativa adepti din randul unor oameni modesti (pescari, pastori, tarani...), incepe sa predice printre iudei si sa faca minunile pentru care va fi ulterior zeificat: invierea unui mort (Lazar), vindecarea unor orbi si a unor posedati, inmultirea painilor si pestilor, transformarea apei in vin etc. Toate aceste minuni circulau anterior in folclorul iudaic, puse pe seama profetului Ilie, asa ca autorii evangheliilor le-au preluat si le-au mai gogonat putin. In realitate, nici fapturile divine nu pot invia persoanele trecute de faza de moarte clinica, deoarece dupa cateva ore creierul se altereaza iremediabil. Niciuna din minunile descrise de evanghelii n-a fost retinuta de vreo sursa istorica, fapt foarte ciudat pentru ecoul pe care l-ar fi starnit, daca ar fi fost adevarata. Daca n-ar fi fost executat, secta lui s-ar fi destramat ca multe altele initiate de tot soiul de fanatici salbatici. Crucificarea lui si mai ales legenda ca ar fi inviat a starnit interesul maselor ignorante ebraice. Apostolii sai, cati or fi existat cu adevarat, au creat mici grupuri, apoi au inceput sa predice si in Imperiul Roman. In jurul lor, adeptii ferventi au creat legende, iar naivii le-au crezut.

    Majoritatea crestinilor nu au citit niciodata biblia in intregime, iar multi nici nu au auzit de vechiul testament, ei ghidandu-se dupa predicile interpretate de preoti dupa cateva pasaje pacifiste din noul testament. Studiul teologiei, asa cum se face in bisericile crestine, este studiul a nimic. Nu se bazeaza pe nimic, nu are niciun principiu, nu avanseaza, nu are date, nu poate demonstra nimic si nu admite nicio concluzie.