Sonntag, 11. Februar 2018

Sistemul educational

    Aparitia sistemului educational a fost salutata ca un mare pas inainte al societatii umane. Dar, ca si internetul, acesta este o sabie cu doua taisuri, iar taisul indoctrinarii este mult mai ascutit decat cel care aduce iluminarea. „Educatia” inseamna copiii care invata sa scrie, sa citeasca si sa recite tabla inmultirii. La nivel de baza, e un lucru bun. Dar sistemul de „educatie” este visul implinit al oricarui manipulator. Daca vrei sa obtii adulti care sa gandeasca conform planurilor tale, ce situatie ideala ai crea? Sa „educi” copii de 3 si 4 ani si sa controlezi ceea ce invata 5 zile pe saptamana, pana pe la 20 de ani. N-ai sa gasesti o structura mai buna de indoctrinare!

    Profesorii sunt paznicii mintii in dezvoltare, care le spun elevilor ce este realitatea, ce este istoria, ce este adevarat sau fals. In mare parte, acesti profesori nu au habar de ceea ce fac. Sa vedem cum este produs un profesor: Mai intai trebuie sa se descurce bine la examene in liceu si universitate, altfel spus sa fie burete pentru versiunea sistemului despre adevar si realitate si sa o poata exprima pe foaia de examen. Apoi trece prin perioada de pregatire, unde invata sa-si indoctrineze elevii cu acelasi „adevar” si aceeasi „realitate” cu care au fost ei programati. Trebuie sa fii un bun burete in scoala si universitate si sa treci examenul sistemului inainte sa te califici ca doctor, savant, ziarist sau politician. Cei care se descurca la examenele sistemului doar confirma nivelul de indoctrinare, celula inchisorii mentale, care ramane intacta pentru restul vietii la cei mai multi oameni.

    Copiii si tinerii care cerceteaza singuri, gandesc independent, pun la indoiala si ofera o alta realitate decat „norma” indoctrinata nu trec examenele si reprezinta o „influenta distructiva in clasa”. Toate acestea sunt decise de varful piramidei educationale si dictate celor din esalonul inferior. Iar cei mai multi profesori se supun orbeste acestui sistem. Astfel, se mentine neschimbat acest mod „profesionist” de a preda, iar orice element rebel este eliminat.

    Profesorii predau ceea ce li se spune, ziaristii scriu in limitele dictate de editor, editorul publica in limitele impuse de proprietar, savantii dau o versiune a realitatii in limitele stiintei oficiale, medicii trateaza pacientii cu medicamente sau cu bisturiul, metode dictate de organizatia medicala... Peste tot e la fel. Cei putini din varf dicteaza, iar ceilalti fac ceea ce li se spune. Copiii isi dau seama repede ca viata e mai simpla daca nu pui la indoiala ceea ce auzi.

    Profesorii sunt paznici-cheie ai minti in dezvoltare, deoarece cei mai multi sunt incredibil de neinformati despre realitatea profunda a lumii. Ei stiu ceea ce sunt conditionati sa stie. Profesorii, ziaristii, savantii, doctorii si politicienii bine informati sunt ultimul lucru de care are nevoie elita. Informarea nu face bine carierei, iar profesorii, doctorii si ziaristi informati care inteleg ca sistemul este o masina de indoctrinare iti pot spune consecintele impotrivirii lor.

    Sistemul educational este o banda transportoare bine unsa, care absoarbe minti virgine la un capat si scoate adulti programati la celalalt. Sunt si unii care supravietuiesc cu procesele de gandire intacte, dar sunt putini. Pentru ceilalti, singura speranta este sa se deprogrameze de indoctrinarea care i-a educat. In in toate colturile acestei planete rotunde, indoctrinarea copiilor de catre parinti se realizeaza chiar acasa.

    Orice parinte – crestin, musulman, simpatizant al vreunui partid politic, rasist, muncitor, intelectual, om de vaza – isi conditioneaza progeniturile prin exercitarea unei autoritati insistente. Copiii devin reflexii ale parintilor, presiunea de a fi ca ei fiind uneori enorma. Ideea ca un crestin, musulman, evreu sau hindus trebuie sa respecte dreptul prin nastere al copiilor lor de a-si alege convingerile, fara a fi obligati sa se conformeze credintei parintilor, iese din discutie la acesti oameni. In plus, uni parinti isi iau un al doilea sau al treilea loc de munca, cu scopul de a face economii pentru copiii lor, care vor primi un plus de indoctrinare intr-un colegiu sau facultate. Rotitele se invart si toti isi joaca rolul, indoctrinandu-i pe ceilalti si mentinandu-i in turma. Sistemul este atat de bun, incat toti cred ca e spre binele copiilor lor.