In
antichitate, zeii erau perceputi ca niste persone cu puteri mari care le erau
date de anumite obiecte de care omul nu avea habar ce sunt, astfel ca el le
descrie ca pe niste lucruri magice, ca pe niste obiecte care aveau puteri fara
margini. Acesti zei aveau sentimente sau comportari identice cu cele ale
umanitatii pentru ca si ei erau mistuiti de dureri, ambitii, iubiri, intrigi,
gelozii, mila, conspiratii si erori. Acesti zei erau descrisi ca persone in
carne si oase, aveau aspect umanoid, locuiau in palate impresionante unde
oamenilor le era interzis accesul in afara celor alesi, se deplasau in zbor cu
bizare ambarcatiuni pe mare sau cu aparate inaripate care pareau propriile lor
aripi si aveau fiecare cate un nume.
Anticii ne spun ca zeii aveau si ei un sef
suprem caruia trebuia sa i se inchine toata creatia cerului si pamantului. Numele
lui era diferit in functie de zona din care venea: Zamolxis la daci, Zeus la
greci, Odin la nordici iar Amon-Ra la egipteni. La fel ca si la oameni, zeii
erau impartiti in cei care faceau voia zeului suprem si cei care nu voiau sa-i
fie pe plac. In antichitate nici un popor de pe pamant nu creadea intr-un
singur zeu. Toti se inchinau la nenumarati zei pentru ca fiecare avea un rol in
viata lor. Biblia este o carte confectionata din mai multe scrieri in care erau
relatate faptele acestor zei. Faptul ca omul nu a crezut si nu a avut niciodata
un singur zeu atotputernic ne este evidentiat in toate scrierile antichitatii
dar si din paginile bibliei. In biblie de nenumarete ori domnul zeu s-a suparat
si a pedepsit oamenii pentru ca foarte des se intorceau sa se inchine la alti
zei, in ciuda promisiunilor frumoase pe care el le facea. Dar daca oamenii se
intorcea mereu la cultul zeilor inseamna ca nu erau multumiti de acest domn zeu.
Conform wikipedia, etimologia termenului
,,dumnezeu’’ are origini pagane! Deriva din limba latina ,,domine deus’’, iar
in timp s-a transformat in termenul de dumne-zeu, asa cum il stim astazi. Ceea
ce tradus inseamna ,,domnule zeu’’. Trebuie specificat ca denumirea ,,dumnezeu’’ apare exclusiv in limba romana. In celelalte
limbi de origina latina, apare doar ,,deus’’, specific limbii respective:
franceza (dieu), italiana (dio), spaniola (dios), portugheza (deus)! In
consecinta, atunci cand spui dumne-zeu, adica, ”domnule zeu”, ar trebui automat
sa-i rostesti numele zeului carui-i te adresezi!
Avand in vedere faptul ca crestinismul este
o emanatie a iudaismului, ar trebui ca si domnul zeu a lor sa fie cel al
iudeilor adica Yahweh! Numai ca aici ne lovim de un subiect sensibil si controversat.
Aici apare o incompatibilitate a zeului din antichitate numit Yahweh, cu ceea
ce se pretinde a fi domnul zeu la crestini astazi. Daca zeul antic Yahweh se
declara fara menajamente a fi un zeu crud si nemilos cu vrajmasii, domnul zeu
al crestinilor se vrea a fi un zeu al tolerantei si al iubirii, chiar daca in
treacat fie spus nici crestinii nu au stat departe de razboaie in numele
credintei, totusi la nivel declarativ il considera pe domnul zeu un zeu
milostiv si indurator cu vrajmasii sai. Un alt motiv ar fi acela ca Yahweh era
un zeu tribal cu pretentii exclusive de inchinare, cu ritualuri clar stabilite.
In privinta exclusivitatii de inchinare, acest lucru presupune un monoteism
absolut, ori crestinii nu sunt monoteisti. Conform DEX monoteismul este
explicat ca fiind ,,religie care recunoaste existența unei singure divinități''.
Ori in absolut toate religiile crestine se recunosc mai multe fiinte divine
care pot sa-i ajute pe credinciosi! De exemplu: gramada de sfinti, Jessus,
sfanta Maria, Arsenie Boca ... etc. chiar daca sunt considerati inferiori atotputernicului,
crestinii nu se mai pot numi monoteisti.
Prin biblie se vehiculeaza mai multe nume a
domnului zeu, cum ar fi: Iahwe, Elohim, Adonai etc. Si ca de obicei, cand vine
vorba de a explica ceva concret, ne pierdem in amalgamul de sensuri a
diferitelor pasaje si a traducerilor gresite si la final suntem inapoi de unde
am plecat. La auzul ,,intortocheate sunt caile domnului’’ unui credincios i se
scurtcircuiteaza mintea si se mai si simte vinovat ca a incercat sa-si explice
de ce nu se aplica logica in toate cazurile. Deci pana la urma numele zeului
crestinilor este ... nu este! Il cheama exact asa cum il si striga: domnu’ zeu. Este imposibil de gasit un raspuns intrebarii din titlu, un raspuns sa multumeasca pe toti hrestini.
Daca ,,cea mai mare izbanda a satanei
impotriva binelui a avut loc in momentul in care i-a convins pe oameni ca el nu
exista’’ atunci s-ar putea la fel de bine ca cea mai mare izbanda a lui domnul zeu
impotriva raului sa fie in momentul in care oamenii sunt convinsi ca el nu
exista!
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen